' Dragostea ca un breloc ' Unii se pricep la calcule, alţii se pricep la pictat. Unii se exprimă în scris genial, alţii pot ţine discursuri motivaţionale cu amprentă. Unii înţeleg, alţii nu. Când vine vorba de dragoste, cine o înţelege? E pentru toată lumea? Dragostea e şi pentru cel cu 4 clase şi pentru cel cu doctorat, dragostea se presupune că ajunge şi în casa bogată şi în cea săracă, iar dragostea este singurul sentiment care a dus vorba în târg că unge inima indiferent de religie, de statut sau educaţie. Când ceva este atât de accesibil mai are esenţa? Se obţine greu dacă e valorificată corect, şi trece prin orice baltă de noroi dacă este evaluată superficial. Mie nu îmi dă pace ideea conform căreia dragostea învinge şi orice s-ar întâmpla ea este în frunte. Câte cupluri nu s-au destrămat şi au rămas în urma suflete care chiar înţelegeau noţiunea de dragoste, şi ceilalţi au mers pe dragostea aparenţelor. Cred că am întrebări fără răspunsuri. Eu nu lupt. Eu nu repar. Îmi dau tot, tot interesul să fie bine, dacă nu e, urmează un adio. Şi cred în ignoranţa ca cea mai salvatoare decizie. Am universul meu în care eu înțeleg o armonie şi dorința cea mai mare este să înțeleagă și cel de lângă mine. Rar ofer explicaţii kilometrice cu dorința de a reveni la kilometrul 0. Cred că dacă există o vibraţie, este perfect. Teorie care sună complicat, ştiu. Însă, ce rost are să repar un lucru a cărei strălucire nu va mai avea farmecul de la început, şi ce rost are să îmi consum energia concentrându-mă pe un aspect care deja m-a lăsat cu un gust amar, şansele să repete sunt prea mari, iar încrederea invers proporţională. Dacă am alege 5 persoane care afirmă cu tărie că îşi iubesc persoana cu care îşi împart viaţa şi i-am ruga să ofere o definiţie iubirii, ce ar ieşi? Ar avea cineva? De unde ştiu oamenii că e dragoste ceea ce simt? Evident, există nişte semne. Dorul, interesul pentru starea celuilalt şi faptul că îţi pasă.Însă existând atâtea variante mai putem afla un răspuns? Oamenii când se îndrăgostesc, ştiu ce fac? Când pretindem că iubim ştim în ce joc ne băgăm? Cât e acțiune conştientă şi cât e inconştiență? Cât riscăm şi cât trăim clipă? Când vine vorba de iubire, trăim din auzite sau o tratăm ca o nevoie? Nimic nu mă pune pe gânduri mai rău decât ideea de dragoste.Și anume ideea dacă fiecare variantă de existenţă a unui sentiment este o altă formă a unui posibil întreg determinat de dragoste. vorbeam despre cum iubim,de formele iubirii, și de modul cum ne exprimăm. Astăzi m-am întrebat dacă doi oameni se iubesc însă se exteriorizează diferit ce se întâmplă cu iubirea? Şi dacă este unilaterală mai are vreo valoare? Cred că aburii ceaiului mi-au dat multe idei, iar ideile nu îmi dau linişte. Liniştea nu ştiu dacă ar veni din răspunsuri căci şi ele ar avea interpretări. Încă nu ştiu dacă să aleg să simt briza sau să mă uit la ocean, sau să le fac pe amândouă. Nu ştiu ce dă calitate unei trăiri pe lângă autenticitate. Împărtăşirea? Bagajul de sclipiri? Sau doar emoţia în sine? Dragostea este atașată vieții precum un breloc sau noi o atasăm bagajului pe care îl ducem pe traseul vieții? N-am leac când vine vorba de interpretat. Cuget deci exist.
Posted on: Sun, 08 Sep 2013 21:59:11 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015