AM FOST SCOS DIN COLTII UNEI HAITE DE CAINI DE...CAINELE MEU LABUS. Inca de pe la 6 ani dupa moartea mamei mele tata ma trimitea cu alti copii mai mari cu o capra (care ne-a ramas dupa ce a fost nevoit sa vanda vaca,boii si cele 40 de oi ) la pascut. Singurul loc unde era frunza de salcam si alti arbusti a caror fruza o mancau caprele, fara sa intram in conflict cu alti oameni ca le stricam culturile, era in apropierea caii ferate. Cei ma mari ,,dusmani" ai nostrii erau mecanicii de locomotiva, care ca sa se amuze ori purjau apa cu dezinclustant peste noi facandu-ne ciuciulte si cu hanelle care erau albe cand se uscau, fie dadeau semnal cu fluierul locomotivei. Si intr-un caz si in altul caprele se speriau si o luau la fuga tarandu-ne agatati de lant prin toti maracinii. Intr-o seara intorcandu-ma acasa cu misiunea indeplinita, dupa ce am trecut peste fricelul de apa curgatoare numita Plapcea, am auzit (intr-o groapa in malul apei de unde femeile luau argila speciala pentru a face celebrele teste in care se coace acea gustoasa paine unsa cu galbenus de ou si impunsa cu furculita cu spunea Nea Marin) un scancet slab de catel. Cineva abandonase acolo 6 catelusi carora deabia le dadusera ochii, din care mai traia doar unul. Mi s-a facut mila de el si l-am luat acasa, hotarat sa impart cu el portia mea de lapte si mamaliga.( ca painii nu prea-i mai stiam gustul si culoarea deoarece graul ne era luat de pe arie de la treerat pentru cotele stabilite pentru datoriile de razboi la rusi ,conform tratatului semnat de ex-regele Mihai cu rusii dupa ce l-au mituit cu un avion vechi si l-au decorat cu ,,POBEDA" precum Bassescu pe Tokes cu ,,STEAUA ROMANIEI")Tatal meu nu prea s-a aratat incantat deoarece mai aveam doi caini,pe Dulfu si pe Azorica. Pe noul venit l-am botezat LABUS si de la inceput ne-am atasat unul de altul. Pe tatal meu nu-l agreeape Labus si-l necajea mereu, dar nu din rautate. L-am scos greu din mainile lui cand a vrut sa-i taie codita, cica sa fie mai rau si sa nu se umple cu ciulini de prin maracini. A crescut si dupa un an s-a facut o frumusete de caine. Cand mergeam la scoala stiind ca mi-e frica de alti caini ma conducea la scoala, apoi cand terminam orele venea si ma lua de la scoala. Imi invatase orarul pe zile. Intr-o zi spre surprinderea mea Labus nu ma astepta la usa clasei. Ca sa ajung mai repede acasa am luat-o printr-un teren viran revendicat si marcat de catre o haita de caini. (marcaj pe care-l fac toti cainii, ca si alte animale pentru marcarea teritoriului lor, prin urinarea pe diferiti pomi arbusti,stalpi,pereti etc, teritoriu aparat cu strictete) Eu ca si acel baietel le-am calcat teritoriul si nu m-au iertat. M-au culcat la pamant si m-au luat la muscat in tipetele mele disperate,care s-au auzit pana acasa deoarece nu locuiam departe. Haita de caini dezlantuit au renuntat la ,,opera" lor deoarece au fost luati ei la tavaleala de tanarul si puternicul meu prieten Labus, care dupa ce i-a pus pe fuga pe agresori a venit scancind si-mi lingea ranile provocate. Asa l-a gasit tatal meu care a venit si el si alti vecini alr mati de tipetee mele. M-a luat in brate si m-a dus la sanitarul comunei unde mi-au fost dezinfectate si bandajate ranile si mi s-a facut injectii. Ce se intamplase cu LABUS de nu a venit sa ma astepe la scoala? Tatal meu i-l legase la cererea unui vecin al meu mai mare ca mine, care a incercat sa ma bata ca nu am vrut sa am grija si de vitele lui, el fiind ocupat cu o fata prin boscheti. Labusi mi-a sarit in ajutor si daca nu se pricepea la manuirea unui ciomag praf il facea. De atunci au ramas dumani de moarte, iar Coroiu cum ii ziceam noi, nu mai putea trece prin fata portii mele ca il rupea Labus. Atunci cand m-a atacat haita de caini si a auzit tipetele mele a rupt lantul si a venit intr-un suflet sa ma salveze. Asi putea sa scriu un roman despre mine si prietenul meu .Cel mai greu moment in afara de pirderea unor fiinte dragi, a fost momentul despartirii de Labus cand a trebuit sa merg la scoala profesionala la Pitesti. M-a condus pana la gara alergand dupa trenul in care am urcat.A fost ultimadata cand l-am vazut. Im spunea sora mea ca la ora cand venea trenul cu care am plecat pleca de acasa si se ducea la gara la vreo 3 Km distanta de casa mea de unde se intorcea foarte trist si abatut ca nu m-a gasit. Acest lucru l-a aflat si Coroiu vecinul si dusmanul meu si al lui. L-a asteptat ascuns intr-un boschet inarmat cu o arma de tir cu care l-a impuscat. Ranit grav cu ultimile puteri s-a repezit la gatul acestuia si daca nu era un alt prieten al lui sa-i zdrobeasca capul lui Labuscu patul armei, acesta murea cu coltii infipti in gatul lui Coroiu. Dar si asa a ramas fara corzile vocale nemaiputand sa vorbeasca pana a murit( si a murit tanar datorita acelor rani provocate de Labus) in ciuda tuturor operatiilor facute. Este o poveste adevarata despre un prieten al omului care este cainele, primul animal imblanzit de catre om. Am vrut sa scot in evidenta cat ...OM poate fi un caine creduncios si cat de Hiena poate fi un om bantuit de ura asa cum este BASSESCU si altii ca el. Ma ingrijoreaza aceasta isterie generala ce poate deveni o pandemie anticanina datorita tragicei morti a acelui copil ce poate degenera in crime de nedescris impotriva acestor patrupede, daca nu vom sti sa gasim solutii viabile in privinta lor. Sa fie clar ca am ajuns in aceasta situatie nu datorita lor a cainlor ,ci datorita noua oamenilor care ne-am salbaticit. Ofer prin parupedul din imagine condoleante familiei indoliate ,un buchet de flori pe mormantul copilului ucis asa cum puteam fi ucis si eu daca nu era regretatul meu prieten LABUS. Am avansat niste solutii care pot fi imbunatatite si parafate printro lege votata in Parlamentul Romaniei. .....o seara placuta....cu vise frumoase.." :*************.. Fotografie: .....o seara placuta....cu vise frumoase.." :*************..
Posted on: Fri, 06 Sep 2013 09:55:00 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015