AUTOSTIMULAREA: BUNA SAU REA? Evident ca acum imi vor sari in cap toti spunand: "cum sa fie autostimularea buna? ce prostie!" Eio bine, eu nu cred ca e chiar asa, nici Lovaas nu credea ca e chiar asa. Numai pe la noi vad parinti disperati si terapeuti categorici in oprirea cu desavarsire a oricarei tentative de autostimulare a unui copil autist. De ce? Toti apun: vai, invartitul la roata sau fluturatul din maini il tine in lumea lui si noi nu vrem asta, vrem sa fie aici, mereu, prezent. Ok, dar oamenii, toti oamenii si includ aici si autistii, au nevoie de avadari in lumea lor proprie si personala unde se simt bine, unde se linistesc, de unde isi iau energia si puterea sa mearga mai departe. Toti oamenii, toti copiii fac asta. Si dvs. faceti asta. Fie ca va faceti cafeluta dimineata si aveti ritualul dvs. special si locul unde va place sa o beti cu ochii pe jumatate lipiti, fie ca iesiti la o tigara pe balcon si pentru 5 minute va lasati prada ritualului fumegator si lasati libertate totala gandurilor. Sau veniti obositi de la serviciu va bagati in cada si 30 de minute stati cu ochii pe pereti si nu acceptati sa fiti deranjat nici daca Dumnezeu in persoana suna la usa. Sau dupa un examen greu veniti acasa, scoateti toate hainele din dulap si le reasezati sau mergeti la bucatarie si frecati toate oalele, inca o data. Sau bateti nervos cu degetele in volan ca nu se mai termina coada de la semafor. Sau va jucati cu o scama intre degete in timp ce seful va cearta in sedinta pentru rezultatele proaste. Sau mazgaliti nervos in agenda facand floricele sau masini sau patratele. Sau...si lista poate continua cu multe multe autostimulari pe care le practicati toti, fara exceptie. Atunci de ce copiii autisti nu au voie? Pentru ca ni se pare stupid sa invarti la roata jumatate de ora? Sau sa aliniezi masinutele pe covor? Pai, e mai stupid decat fumatul, frecatul oalelor deja curate, desenatul floricelelor in agenda si scarpinatul compulsiv intre degete? sau mai stupid decat metodele de autostimulare ale copiilor obisnuiti, sa pui o masa imaginara si sa bei un ceai imaginar intr-o lume imaginara, sa imbraci si sa dezbraci papusa preferata de 100 de ori, sa dormi numai cu plusul preferat altfel nu mai dormi, sa stai imbracat cu costumul de spiderman o saptamana pana te ameninta mama cu bataia daca nu te dezbraci? Toate astea si multe altele sunt la fel de ciudate si sunt metode prin care copiii se agata de lumea lor proprie si personala, de prietenii lor imaginari pentru a face fata lumii reale. Doar ca astea sunt atat de des intalnite la copiii obisnuiti ca ni se par normale, iar cele ale autistilor ni se par neobisnuite. Si ce daca invarte la roata sa aseaza masinutele in linie dreapta? daca nu face asta toata ziua si daca la un moment dat se opreste singur din asta pentru a face ceva in lumea reala inseamna ca se poarta exact ca orice copil, exact ca orice om. problema e a noastra ca nu acceptam metoda lui neobisnuita de relaxare, de autostimulare, de a scapa de plictiseala sau de incarcarea senzoriala excesiva. Oricum, daca ii interziceti sa invarta la roata va gasi altceva de facut, se va uita chioras la lumina sau va da din maini. Sau daca nu il lasati sa faca nici asta va tipa si va urla si se va frustra. De ce vrem ca acesti copii sa fie mai normali decat noi insine? Si aducetiva aminte ca Temple Gardin desi e o femeie extraordinara, preda la facultate, scrie carti, etc., si-a construit o masinarie care sa o stranga in "brate" atunci cand simte nevoia, pentru a-si controla "autismul" cum zicea ea.Oare de ce ea a recurs la asta si nu a renuntat de tot la aceasta autostimulare, asa cum ne sfatuiesc cu drag MULTI DINTRE TERAPEUTII NOSTRI? Ganditi-va!
Posted on: Mon, 16 Sep 2013 09:59:56 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015