Am dormit intr-una din noptile trecute la un castel, fosta resedinta a unui conte. Exista o legenda care spune ca o femeie ce l-a iubit enorm in timpul vietii vine si acum, noaptea - in fiecare noapte- se aseaza pe o banca-aceeasi banca- si il asteapta. Inutil sa mai spun ca ea este doar o fantoma. Inutil sa mai spun ca, si daca nu ar fi, el nu vine niciodata, asa cum probabil nu a venit nici cand traiau. Cu toate ca stiam ca nu era decat o legenda, cu toate ca stiam ca ea nu era decat o fantoma, oriunde imi intorceam privirea imi parea ca o vad. Trista, incercanata, despletita, tremurand de emotie si incordata de atata asteptare. Privind insa mereu febril in zare, aranjandu-si mereu cu maini albe, osoase, tremurande, parul si rochia ei alba, frumoasa, dar plina de lacrimi, pentru marea intalnire. Ce nu o sa aiba niciodata loc...Insa, iata ca dupa sute de ani, ea inca refuza sa creada asta....Ma infricoseaza umbra acestei femei. Sau poate ma sperie gandul acestei triste nerodiri a unei alegeri gresite. Acum ceva vreme mi s-ar fi parut cea mai romantica poveste din lume. Azi insa ma intreb daca n-o fi si iubirea un talant... Menit sa faca roade, nu sa fie ingropat la cine nu il vrea sau nu il merita...Daca n-o fi risipirea ei pe un om ce o arunca, nu o pretuieste, nu e vrednic de ea sau are pur si simplu alta cale-un pacat... Daca n-o fi mandrie, ambitie, incapatanare prosteasca insistenta de a iubi persoana gresita? Si cu atat mai mult cu cat persoana gresita nu are nevoie de iubirea ta...N-o fi vinovata obsesia asta de a iti face cu orice pret voia ta, cand voia Domnului este in mod evident alta? N-o fi pacat, cand pe lume e-un om ce-ar muri sa te vada zambind? Mai mult decat atat, n-o fi pacat cand Cineva - si nu oricine- a murit deja - a venit chiar El sa moara- si a si inviat, doar ca sa te vada - pe tine, da, pe tine- zambind? Si nu oriunde, ci in Rai! Nu ca sa te vada aruncandu-te singura in iad, bantuind despletita in cautarea mirelui pierdut, cand Mirele insusi te -a cautat in fiecare noapte. Poate chiar El, sau poate batand la usa inimii tale ascuns in alte maini blande ce nu te-au gasit niciodata acasa? N-o fi oare pacat? Nu stiu... N-o insemna oare adevarata iubire din "Iubeste si fa ce vrei" si " Iubeste si fa ce trebuie", caci daca Il iubesti cu adevarat nu mai vrei ce nu trebuie. Si vine natural. Iti pare cel mai firesc lucru din lume, cand intelegi, caci nu te mai induri sa iti arunci iubirea pentru care El a facut atatea, in valuri ce nu ajung nicaieri....Nu stiu, ma-ntreb...Sau poate ca stiu. Stiu prea bine. Am stiut-o mereu...Si poate ca o stie prea bine si femeia in alb din fata castelului de la mal de ocean. Si poate ca o stiu prea bine si atat de multele femei in alb din jurul meu, fantome sau nu. Daca ne-am mantui doar cu ceea ce stim... De azi, ma rog si pentru femeia in alb. Pentru fiecare femeie in alb ce asteapta azi in zadar. Ma voi ruga sa asculte cu atentie. Si sa deschida poarta inimii ei mainilor ce bat de atata timp. Mainilor celui ce si-ar da viata pentru ea, pentru a invia impreuna. Si sa nu accepte nimic mai putin. Ma rog ca fiecare femeie sa nu uite nicicand ca Cineva, candva, a facut deja asta pentru ea. Da, pentru ea! [danny]
Posted on: Sat, 20 Jul 2013 09:42:55 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015