" Aş vrea să fiu ce azi n-am fost În ziua mea pierdută; Întelegând al vieţii rost, Aş vrea să fiu străjer în post, Şi chiar plătind al vietii cost, Eu să rămân în luptă. Aş vrea să fiu ce n-am fost ieri Si nicicând înainte; Prin lumea plină cu plăceri, Să fiu aşa cum Tu îmi ceri, Să nu m-abat spre nicăieri, Din drumul vieţii Sfinte. Aş vrea să fiu ce alţii nu-s Si nici nu vor să fie; Mergând în viaţa spre apus, Să nu mă las de valuri dus Ci să mă-nalţ mereu mai sus, Din timp spre veşnicie. Aproape-aş vrea să fiu oricând De cei ce trec prin lume, Sub greul crucii suspinând Dar si de cei căzuţi din rând, Rămaşi în urmă, sângerând - Răniţii fără nume. Aş vrea să fiu un simplu glas Care să strige-ntr-una Că din al mântuirii ceas, Secunde doar au mai rămas Si cei ce azi nu vin pe vas, Se pierd pe totdeauna. Aş vrea să fiu acel argat La care El să-i spună Când se va-ntoarce ca-mpărat, Privind la tot ce am lucrat Cu-acei talanţi ce mi i-a dat: "O, bine, slugă bună!" Si aş mai vrea să fiu ceva: O rază lucitoare - Si străbătând în lumea rea Să duc lumina undeva, Să încălzesc pe cineva Si să mă-ntorc în Soare... " - "Petru Dugulescu"
Posted on: Sat, 27 Jul 2013 07:57:23 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015