Bucuria trebuie sa fie linistita, calma, cu un curs fluent. E un fel de zbor, lin si fara turbulente. Uneori insa, iese tot cam invers... Momente extreme, alternate cu pasaje de o fericire extraordinara, un fel de contrast, cauzat de tensiunea si dezorganizarea in care ne parcurgem existenta... Chiar si medicinal, e mai sanatos de a avea un parcurs mai incet, dar mai stabil. Poate la pensie, o zice cineva... Insa totul e bazat pe principiu matematic. Cresterea mare, e crestere pe temelie fragila. Cresterea continua, e ca si dezvoltarea muntelui. Timpul trece, iar el devine din ce in ce mai mare. Desi nimeni nu-i observa cresterea cu ochiul liber, el creste mare, intr-o ascensiune continua. El n-are zile libere, cind se da in jos, in sus... Da, plata e cresterea infima, aproape inexistenta... Dar rezultatul, se observa de toti. Ei si la ce toata asta? Fericirea e a gasi ceva in orice lucru mic, in orice situatie cu care ne confruntam. Ce e placut, e o amintire, ce e mai putin... e o lectie, dar tot e progres!
Posted on: Wed, 02 Oct 2013 08:06:09 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015