„De când l-am cunoscut şi îl citesc, Constantin Virgil Bănescu mi-a întărit, cu fiecare nou volum, impresia că este un poet zen, cu o sensibilitate şi o gândire coborâte din înţelepciunea şi graţia extrem-orientalilor sau din spiritul neschimbător al Upanişadelor. Trilogia Zidul de mătase este una dintre cele mai impresionante confesiuni poetice ale vremii noastre. Fanatismul cu care Bobiţă a crezut în poezie, blândeţea şi marea frumuseţe a acestui poet mă fac încă o dată să cred că el a primit unul dintre darurile cel mai greu de îndurat pe lumea aceasta. Şi, acceptându-l, a mers până la capăt. Nu mai am nici o îndoială că scrisul său nu a avut legătură nici cu insolenţa, nici cu fronda cam de prea multe ori ignorantă şi goală a generaţiei noastre. Nici unuia dintre noi nu i s-a potrivit mai bine formula, veche de un secol, a lui Otto Stoessl, Lebensform und Dichtungsform (Formă de viaţă şi formă poetică). A fost precocele absolut al poeziei româneşti de la începutul acestui secol. Unul dintre acei poeţi cu momente de strălucire intensă la care mă reîntorc ori de câte ori încrederea mea în literatură este zdruncinată.” Claudiu Komartin Constantin Virgil Bănescu - zidul de mătase aici vreau sa scriu unde nimic nu e adevarat aici unde totul straluceste si e atat de stralucitor incat singurul loc pe care-l mai pot privi este locul inlauntrului meu aici unde Dumnezeu isi deschide palma aici unde Dumnezeu nu-si inchide palma aici vreau sa scriu pe zidul de matase
Posted on: Wed, 20 Nov 2013 22:55:58 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015