Din deznodământul politic care se prefigurează pentru proiectul - TopicsExpress



          

Din deznodământul politic care se prefigurează pentru proiectul de lege privind exploatarea de la Roşia Montană, emană două variante pentru modul în care funcţionează România astăzi: fie avem un premier şi un Guvern absolut incompetent şi cu tendinţe de sindrom „Doctor Jekyll şi Mister Hyde”, demne de supravegheat medical, fie avem un premier care a premeditat de la bun început dinamitarea proiectului minier de la Roşia Montană. Deşi conceptul de brici al lui Okham ne îndeamnă să alegem mereu explicaţia cea mai simplă, de dragul argumentaţiei, vom analiza totuşi varianta: cea în care Guvernul condus de Victor Ponta îşi sabotează propriile iniţiative legislative. La prima vedere, Victor Ponta pare că a creat o diversiune prin care a lăsat impresia că a încercat, la nivel de Guvern, să promoveze proiectul minier de la Roşia Montană, însă presiunea străzii şi opoziţia parlamentară (a colegilor săi ? !) nu au lăsat ca acest lucru să se întâmple. Miraculos, cine ar fi crezut că democraţia chiar funcţionează în România? Faptele şi declaraţiile se aşază însă în favoarea altei ipoteze: că, pentru a evita un proces extrem de costisitor cu miliardarii de la Gabriel Resources, Victor Ponta a creat un cal troian. Sub deghizarea unei legi-cadou către canadieni, Ponta a ticluit o bombă cu ceas care a explodat, cu bubuieli succesive, până la deznodământul de astăzi, în care se cere un vot negativ asupra proiectului de lege. De ce una ca asta? A declarat-o, astăzi, chiar autorul – premierul Victor Viorel Ponta. Pentru ca despăgubirile pe care Gabriel Resources le va cere de la statul român, pentru că a acordat o licenţă minieră pe care apoi tot el nu a permis să fie pusă în practică, să nu fie chiar atât de mari. Şi va fi greu, într-adevăr, să dai în judecată Parlamentul unei ţări sau un Guvern care, iată, nu-i aşa, pare că şi-a dat silinţa să dea drumul aurului de la Roşia Montană spre exploatare. Opozant declarat în 2012, cu surle şi trâmbiţe şi la braţ cu propria soţie Daciana, al proiectului minier de la Roşia Montană, Victor Ponta s-a sucit pe subiect în 2013. La fel a procedat cu problematica exploatării gazelor de şist. Luna trecută, premierul Victor Ponta a promovat în Guvern un proiect de lege cu prevederi şi termene clare, care odată aprobat ar fi dat undă verde exploatării miniere, ba chiar ar fi pus pe tavă companiei canadiene Gabriel Resources mai mult decât a primit vreodată o companie privată în România. Pe 1 septembrie, încep protestele faţă de acest proiect de lege, care durează de mai bine de o săptămână şi care au reuşit o performanţă unică până acum în mişcările de stradă din România ultimilor 20 de ani: să adune la un loc oameni nemotivaţi şi nemanipulaţi politic, care să protesteze civilizat faţă de un subiect cu tentă covârşitor economico-ecologistă, nu politică sau socială. Pe 4-5 septembrie, presa, respectiv aia fără lese, botniţe şi cianuri, dezvăluie că juriştii Ministerului Justiţiei, adică până la urmă ai Guvernului României, au trimis pe 13 august o „bombă” către Dan Şova şi către Victor Ponta. Un referat în care arată că proiectul de lege privind Roşia Montană este viciat de nenumărate şi grosolane carii de neconstituţionalitate şi de stângăcii juridice de neimaginat. Cu toate acestea, proiectul de lege promovat în final de Guvern a rămas neschimbat. Juriştii şi-au răcit gura degeaba, ba chiar ministrul Justiţiei, finul premierului Victor Ponta, susţine că a avizat pozitiv proiectul de lege. Urmează un fapt nemaiauzit sau poate că doar o gemă rară în practica guvernamentală din România. Guvernul României şi Victor Ponta nu îşi pun semnăturile pe acest proiect legislativ, ci doar emit o Hotărâre de Guvern prin care decid că legea şi acordul privind exploatarea minieră de la Roşia Montană sunt înaintate Senatului, pentru ca Parlamentul să decidă soarta lor. Cu alte cuvinte, promovăm, dar nu semnăm şi nu ne asumăm. Pe documentele publicate până acum de autorităţi, de la Guvern, la ministerul lui Dan Şova, până la Senat, nu există nici măcar o singură semnătură de ministru sau de aviz ministerial. Luni, 9 septembrie, după ce mai mulţi membri ai Guvernului (ministrul Economiei, ministrul Apelor), precum şi ai coaliţiei de guvernare USL (Crin Antonescu) se pronunţă împotriva proiectului minier de la Roşia Montană, premierul Victor Ponta se dă bătut: dacă şi strada, şi „liderii politici” strigă la unison că nu, ce mai rămâne de făcut? Să respingem, dragi colegi, proiectul promovat de Guvern şi să închidem odată acest subiect. Cum, de altfel, Victor Ponta a dat de înţeles de la bun început, fiind suspectat pe bună dreptate de o boală pe care numai un medic psihiatru şi-ar permite să i-o atribuie: ca premier a promovat proiectul, ca deputat va vota împotrivă. Mişcare a la Obama pe problema Siria, cu pasatul responsabilităţii unui atac militar asupra Damascului în Congres? Nu chiar. Mai degrabă, o diversiune bine pusă la cale. Proiectul de lege promovat de Victor Ponta şi de Guvernul său a fost de la bun început un fel de kamikaze legislativ, un fel de atentat sinucigaş cu bombă, în materie juridică. Chiar dacă, prin absurd, ar fi trecut neciuruit cu amendamente de Parlament, ar fi picat cu brio la testul Curţii Constituţionale. El conţine prea multe inepţii şi enormităţi, lucruri semnalate chiar din interiorul aparatului de stat, nu de vreun ONG suspect de mediu. Atât ministerul Justiţiei, cât şi Consiliul Legislativ au avut de făcut observaţii negative, unele mai dure decât altele. În tot acest răstimp, zeci de mii de oameni, mai ales tineri, demonstrează frumos, aşa cum nu s-a mai văzut la noi, pe străzile României. Presiunea lor a contat în această decizie, în măsura în care a servit scopului de a îngropa proiectul minier de la Roşia Montană, cu toate relele sale. Se poate spune însă că presiunea lor i-a făcut pe politicieni să cedeze? Se poate vorbi de o victorie a străzii? Sau am asistat mai degrabă la o Revoluţie de catifea, unde răsturnarea s-a produs cu complicitatea înşişi politicienilor care au stârnit revolta şi care s-au folosit de argumentul străzii ca să-şi promoveze calul troian?
Posted on: Mon, 09 Sep 2013 21:20:41 +0000

Trending Topics



Recently Viewed Topics




© 2015