Draga Ungaria,drag Imperiu Milenar, Armenia 'iti multumeste' ! S-a scurs un an de la răscumpărarea, eliberarea, răsplătirea şi glorificarea eroică a ucigaşului de la Budapesta – Ramil Safarov, care a stârnit un ecou puternic şi oprobiul comunităţii internaţionale. Faţă de aceast caz au considerat necesar să se exprime, fără exagerare, conducătorii tuturor statelor şi organizaţiilor internaţionale importante. Probabil mai importantă şi edificatoare a fost atitudinea limpede faţă de tranzacţie chiar în Azerbaidjan, unde în ciuda tradiţionalei armenofobii generalizate, s-au găsit nu puţini care au reacţionat adecvat. Mai mult, după întâmpinarea isterică a ucigaşului, amintind mai curând un panopticum general, mass mediile azere, ca la o comandă, s-au străduit să uite pe “eroul” lor, ba chiar şi-au permis unele exprimări veninoase şi negative la adresa lui. S-A CREEAT IMPRESIA CĂ BAKU AŞTEAPTĂ, BA CHIAR SE TEME ca acele condamnări verbale să nu se transforme în ceva mai palpabil. Aşteptând cu bine un an, şi convingându-se că petrolul ca şi înainte conduce lumea, şeful şi ocrotitorul ucigaşului, Ilham Aliev, s-a dezlănţuit cu un speech electoral pe 17 septembrie, în care s-a autolăudat pentru fapta inadmisibilă pentru orice alt preşdinte. Recurgând, ca de obicei, în faţa publicului său, la verbiajul obişnuit despre « fascismul armean » el, mimând o inocenţă jignită, a declarat următoarele : « Îmi amintesc câte acuzaţii nefondate s-au auzit la adresa mea pentru întoarcerea în patrie şi eliberarea ofiţerului azer Ramil Safarov, câte atacuri au declanşat asupra mea politicienii făţarnici de peste hotare. Europarlamentul chiar a adoptat o rezoluţie pe această problemă şi a condamnat paşii făcuţi de mine. Dar eu şi astăzi pot spune cu hotărâre că Azerbaidjanul a readus în patrie, a eliberat ofiţerul său şi a reinstaurat dreptatea. Dar priviţi, câte atacuri nefondate au fost împotriva Azerbaidjanului pentru acest lucru în presa mondială şi diferite organizaţii internaţionale. Evident aceste atacuri nu puteau avea nici un fel de influenţă. Deoarece nici o forţă nu poate influenţa voinţa statului azer. Noi am restabilit dreptatea şi nu vom renunţa la politica noastră nici în viitor. » Fiţi atenţi : la trecerea unui an Aliev constată că « aceste atacuri nu puteau avea nici o influenţă » . Prin aceasta el afirmă că el recunoştea pe deplin criminalitatea şi caracterul odios al celor făptuite, din care cauză s-a ascuns de teama urmărilor concrete a « atacurilor ». Nu au avut loc. Şi astăzi, în momentul cel mai propice pentru el, denumeşte pe politicienii de peste hotare care s-au exprimat asupra acestei teme « făţarnici », şi declară triumfal cum că chipurile « a restabilit dreptatea ». Să reamintim pe cei care au condamnat tranzacţia, dintre care amintim : Secretarul General al ONU, şeful EU şi al Consiliului Europei, comisarii pentru drepturile omului ONU şi a Consiliului Europei, conducerea Rusiei, USA şi Franţei, numeroşi politicieni şi oameni de cultură . NOI NU VOM CARACTERIZA , IMITÂND PE DICTATORUL DEZLĂNŢUIT, PE ACESTI OAMENI. Pentru că declaraţia aceasta a lui Aliev, este cea mai bună dovadă şi cea mai bună caracterizare a urmărilor, mai exact a inexistenţei acestora, şi a principialităţii, mai degrabă a lipsei acesteia la aceşti domni enumeraţi mai sus. Cinismul politicii contemporane nu ne permite să ne îndoim de faptul că ei nu vor ezita nici o secundă să zâmbească voios şi să dea mâna cu omul care i-a jignit public. Nici el nu se îndoieşte de acest lucru şi de aceea îşi permite nu numai « atacuri» ci şi un dispreţ făţiş faţă de normele general admise, şi părerea opiniei publice mondiale. Mai mult, el declară ritos hotărârea sa neabătută « de a nu da înapoi de la politica sa nici în viitor ». Să recunoaşten lui Aliev ce e a lui, el în ultimii ani a fost deosebit de consecvent în construirea imaginii sale. El nu are nevoie de nici un profesionist pentru asta. El se descurcă perfect de unul singur. El deja a cucerit penru sine un loc excelent , deosebit de ceilalţi, în rândul politicienilor şi liderilor de state. Loc , unde alături de el, nu se pot situa nici măcar dictatorii obişnuiţi, -vă daţi seama, nu toţi dictatorii sunt în stare să recunoască deschis propria complicitate la crima odioasă comisă noaptea asupra unui tănâr care dormea, să medalieze pe criminal, să asigure glorificarea lui, dar să se şi mîndrească deschis cu oblăduirea sa asupra laşului criminal. Asta este ruşinos şi umilitor chiar şi pentru mulţi cei care dispreţuiesc normele comportării civilizate şi ale dreptului, dar în ciuda acestu fapt el se consideră bărbat adevărat. Pe acest loc, alături de Aliev nu poate sta decât doar un singur (sub) om : Safarov însuşi. Deoarece în istoria Europei, crima monstruoasă, comisă la Budapesta la 19 februarie 2004, va fi asociată de –acum nu numai cu numele criminalului, ci şi de a celui care e recunoscut public complicitatea sa la uciderea armeanului în timp ce acesta dormea, şi scuturându-şi mustăţile a ameninţat pe toţi cei care se îndoiesc de dreptatea sa privind inocenţa ucigaşului. Deasemenea a declarat ritos de hotărârea sa neabătută de a apăra şi pe viitor locul său alături de ucigaşul « erou », călcând de-a curmezişul peste normele acceptate în lumea civilizată de comportare interumană şi conducându-se conform aceleaşi scale de « valori » şi norme care erau ale criminalului cu toporul în mână. ASTFEL, CEL CARE ARE STUDII EXCELENTE, PROSPERUL, AROGANTUL şi considerându-se reprezentantul societăţii alese, Ilham Aliev, el însuşi s-a aşezat pe aceeaşi platformă cu criminalul recidivist, a cărui intelect, conform cu rezultatele specialiştilor unguri, folosind testul după metoda internaţională proiectivă, a atins abia « nivelul şcolii elementare primind nota 1 pe o scală de 5 » Aceasta alăturare devine şi mai pronunţată dacă ne amintim încă un citat din concluziile expertizei medicale ce caracterizează pe Safarov în felul următor : « personalitate epileptoidă, antisocială, conducându-se după legi proprii, uşor influenţabil. Fapta sa, precum şi atitudinea rasistă le consideră justificate, reise dorinţa de a atrage atenţia asupra sa ca un erou naţional ». O astfel de expertiză nu a fost efectuată pentru Ilham Aliev, dar nu credem că ar fi necesară. El însuşi, fără nici un fel de expertiză, a recunoscut faptul că, « fapta sa, precum şi opiniile rasiste le consideră corecte » . Rămâne doar să decidem care din aceşti doi declasaţi trage spre locul de “erou naţional”. Concurenţa desigur e inegală, dar asta e mai degrabă e o treabă internă a rasiştilor însăşi şi a acelei sociatăţi care i-a recunoscut drept “eroi”. Marina Grigorian « Vocea Armeniei araratonline/cazul-ramil-safarov-tentatia-petrodolarilor-si-apologia-crimei/
Posted on: Wed, 02 Oct 2013 17:32:32 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015