IONEL BOTA Istorie cărăşană. Habitatul Jitin Preistoria locului În dicţionarul lui Suciu, comunitatea Jitin e amintită cu prima menţiune documentară la 1464, actul fiind semnat de regele Matia Corvinul1 dar, desigur, habitatul e mult mai vechi. La Gura Vârghii, arheologii au dezvelit ruine ale unor edificii, construcţii, cultură materială într-o stratificare cronologică amintitoare ale unor locuiri de continuitate, din preistorie.2 Atestări documentare ale aşezării. Istorie şi etimologie Cât priveşte anul primei atestări într-un document istoric din 1464, Pesty Frigyes citează aşezarea din districtul „az ilyédi kerületben”, Ilyed, Ilidia între proprietăţile faimoasei familii de Wrani, favorită a casei regale în acest ţinut: „Mátyás király 1464. évben Wrani János, György és Mihály és másik György hüséges szolgálatait új adománynyal a Krassó megyében fekvő Werbolcz, Marinkolcz, Dichyn (=Zsitin), Tyuko (=Csukits), Lugoth és Cseglo falvakra jutalmazza, e falvakat már őseik ús birván, mint ők. A beigtatást az aradi káptalan teljesitette.” 3 Cum se vede, în documentele capitlului arădean, localitatea e Dichyn, „a mai Zsitin”, cum completează Pesty Frigyes.4 La o primă lectură, toponimul Dichyn, pronunţat local Dicin, Decin, Dacin, ne trimite, de la exprimarea sa maghiarizată Dichyn mult în urmă la un cuvânt dacic, poate chiar cuvântul daci sau un nume dacic, Decius, nume al împăratului de secol III d. Hr. care a combătut cu goţii inclusiv în aceste părţi ale Daciei Romane. Ala I Vindelicorum din vremea sa folosea pe aici vechiul drum roman care, cu o variantă venind de la Arcidava, pleca spre punctul terminus provizoriu Tibiscum. În vremea stăpânirii maghiare, înţelesul vechi, dacic, apoi daco-roman s-a suprapus cu dicsfény, aureolă, nimb sau poate dicsőség, glorie (a naturii), aluzie la măreţia pădurilor de foioase şi conifere din preajmă dar şi la culorile într-o îmbinare ciudată a cerului, în zori sau la apus, un insolit miraj natural pe care în epoca industrială, superstiţia omului o punea în legătură cu zăcământul uranifer din părţile Ciudanoviţei. Într-un alt document, din 1535, emis în vremea lui Ioan Zápolya, avem pomenite două localităţi între alte proprietăţi ale familiei Peica de Caransebeş, Felső- şi Alsó-Zythyn: „Zápolyai János király 1535. évben Gerlistye, Csudanovecz, Felső- és Alsó-Zsythyn stb. birtokot karánsebesi Peyka Jánosnak, Győrgy és Péternek adományozza.”5 Şi în această situaţie se poate explica, de la Dichyn la Zythyn, coruptela aparentă a toponimului, fiindcă la vremea aceea teritoriul arondat celor două aşezări era „scaun de judecată”; din maghiară, zsüri se traduce juriu, în limba noastră. Relaţia corectă între toponime atestând, sub specia continuităţilor, că e aceea aşezare, pare să o explice tot Pesty care citează un document anterior lui 1464, un act din 1436, cu menţionarea unor locuri de moşie între Jitin, Gârlişte, Goruia şi Ciudanoviţa, precum Nytra, Nagy-Bossán, Zitin: „A Nyitra megyei Nagy-Bossán faluban 1436. évben emléttetik Zitin nevű halastó.”6 În 1536 cele două sate sunt citate ca părţi din aşezarea Sythyn: „A helynév 1536-bán a kiáalyi levélben Felső-és Alsó-Sythyn, alakban emléttetik.”7 Am încercat să credem explicaţiei care, de la maghiarul szital, a cerne, ne aduce la szitá, sită (acesta, luat de unguri din protoromână) în sensul în care apele învolburate ale râului de munte, ce străbate defileul aşezărilor şi Cheile Gârliştei foarte apropiate, se grăbesc spre Caraş unde se varsă, la jumătatea distanţei dintre Ticvaniul Mare şi Secăşeni. Iar, continuând cu alte echivalenţe din maghiară, siettve se traduce în grabă, după cum siettet înseamnă, în limba română, a grăbi, a zori. Să mai spunem, o dată cu Frigyes, că actuariul familiei Peica, din vremea lui Ludovic al II-lea, foloseşte în continuare forma Zsittint: „A Peyka család már II. Lajos korában birta Zsittint.”8 Formele germanizate nu se-ndepărtează prea mult de etimoanele vechi, originale, româneşti. La Marsigli, cronica lui vorbeşte de localitatea (habitatio) Sitin, în Districtul Palanka. Iată citarea lui de către acelaşi Pesty Frigyes: „Marsigli jegyzékében 1690-1700. Sitin a palankai kerületben fordul elő.” 9 În cartea sa, excelentul istoric ungur face, indirect, o altă legătură între numiri de locuri din preajma aşezării şi noua denumire coruptă. Astfel, ne este menţionat locul de hotar Czétény, adică nimic altceva, zicem noi, decât cetină, în pronunţie dialectală cărăşană (bănăţeană) şietină: „szintén ezen megyében Czétény folyónak egyik kiágazása Sitin-nek neveztetik.” 10 Apoi, în documentul imperial din 1717, localitatea e menţionată cu 37 de case şi cu numele topogeografic Sedin: „Ugyanott emliti az 1717, évi összeirés Sedin néyen 37 házzal. (…)” 11 Tot la vremea aceea hălăduia un Jivan haiducul, numele unui crâng pe drumul spre Ciudanoviţa-sat. Desigur e un nume obişnuit în zonă, venit din mediile lingvistice sârbă ori croată, deşi ne-am putea grăbi cu argumentul, poate forţat, că în maghiară haiduc e zsivany. În istoria lui J. J. Ehrler, din 1774, localitatea Jitin e amintită Schittin, alături de alte aşezări care sunt menţionate în Districtul Palanca Nouă, în Cercul Răcăşdiei, ca localităţi româneşti, Greoni (Greon), Petrovăţ (Petrovaz) Vrăniuţ (Vraniut), Răcăşdia (Rakasdia), Ciclova Română (Csiklova), Oraviţa (Oraviza), Broşteni (Prostian), Răchitova (Regittova), Măidan (Maidan), Agadici (Agadics), Ciudanoviţa (Csudanovics), Ticvaniul Mare (Dikvan), Mercina (Mercsina), Vrani (Vran), Iertof (Heuerdorff), Divici (Dibics), Belobreşca (Bellobrescka), Şuşca (Suska), Radimna (Radimna), Pojejena Sârbească (Raizische Boscheschena), Pojejena Română (Wallachisch Boscheschena), Măceşti (Macsovez), Moldova Veche (Bosniak), Sicheviţa (Sygeviza), Gornea-Liubcova (Gorni Lupkova), Moldova Nouă (Moldova), Dolnia-Liubkova (Dolni Lupkova), Berzasca (Persaska).12 Note: 1.Vezi C. SUCIU, Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, I, p. 318 2. Pentru întreagă problema, cf. D. ŢEICU, Contribuţii la repertoriul arheologic al Banatului Montan, în „Banatica”, 16, 1, 2003, p. 339-376; într-un alt bilanţ, de asemenea, la S. A. LUCA, Repertoriul arheologic al judeţului Caraş-Severin, Bucureşti, Editura Economică, 2004, p. 87 3. Vezi la PESTY FRIGYES, Krasso Varmegye Tortenete, II, 2, Budapest, Az Athenaeum R. Tars. Konyvnyomdaja, 1884, p. 274 4. Ibidem, p. 322 5. Ibidem 6. Ibidem, p. 323 7. Ibidem, p. 322 8. Ibidem 9. Ibidem 10. Ibidem, p. 323 11. Ibidem 12. Vezi la J. J. EHRLER, Banatul de la origini până acum (1774), ediţie îngrijită de C. Feneşan şi V. Wollmann, Timişoara, Editura de Vest, 2006, p. 132-133
Posted on: Tue, 02 Jul 2013 02:35:20 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015