Inceputul si declinul Capitalismului „Cel mai intunecat loc din iad este rezervat celor care isi mentin neutralitatea in timpul marilor crize morale.” – Dante Alighieri Inceputuri Atunci cand revolutia industriala a inceput in Marea Britanie, prin anii 1700, o multime de bani s-au facut prin investitii in fabrici si uzine, prin deschiderea de noi piete precum si prin obtinerea controlului asupra surselor de materie prima. Cei ce au investit insa nu au fost britanicii, caci nu aveau asa de multi bani, ci olandezii. Olanda era lider de putere in anii 1600 iar bancherii sai au fost liderii miscarii capitaliste. In cautarea profitului capitala olandeza varsa pe piata britanica capital si astfel olandezii au finantat, fara sa vrea, cresterea economica a Marii Britaniei care ulterior a eclipsat din punct de vedere economic si geopolitic Olanda. In acest fel industrialismul britanic a ajuns sa fie dominat de catre investitori bogati iar capitalismul a devenit sistemul economic dominant. Asta a dus la o transformare sociala majora. Marea Britanie a fost in esenta o societate aristocratica dominata de familii cu autenticitate. Insa cum capitalismul a devenit dominant din punct de vedere economic, capitalistii au devenit clasa politica dominanta. Astfel structurile de taxare si politicile privind import-exportul s-au schimbat in favoarea investitorilor in detrimentul proprietarilor de terenuri. Afacerile in capitalism inseamna cu precadere managementul capitalului, iar capitalul este in general mediat de catre banci si case de brokeraj. N-ar trebui sa ne surprinda faptul ca bancherii au ajuns sa ocupe partea de sus a ierarhiei capitaliste si puterea. Exista o mana de familii bancare, inclusiv cei din familia Rothschild si Rockefeller, care au ajuns sa domine afacerile economice si politice in lumea occidentala. Spre deosebire de fostii aristocrati, capitalistii nu sunt legati de un loc anume sau de mentinerea unei proprietati. La fel ca o mina de cupru, spre exemplu, ce poate fi exploatata si apoi abandonata pentru a trece mai departe la urmatoarea, tot asa, o intreaga natiune poate fi exploatat si apoi abandonata, dupa cum se poate vedea foarte bine in zonele din Africa si America Latina. Si nu numai… Aceasta detasare de loc duce la o alta gandire geopolitica in capitalism, spre deosebire de aristocratie. Un rege mergea la razboi pentru a achizitiona noi teritorii si daca era vreun avantaj pentru tara sa, insa un capitalist starneste razboi in scopul de a face profit. De fapt familiile elitist-capitaliste au finantat ambele parti ale fiecarui razboi major din ultimele doua secole. In perioada pre capitalista razboiul se poate defini ca un joc de sah, fiecare parte incercand sa castige. In capitalism acesta se aseamna mai degraba cu un cazinou, unde jucatorii se lupta atata timp cat acestia pot obtine credit pentru mai multe jetoane, iar castigatorul real se dovedeste a fi casa – bacherii ce finanteaza ambele parti. Nu doar ca aceste razboaie sunt cele mai profitabile “afaceri” din societatea capitalista, ci prin alegerea castigatorilor, si gestionarea reconstructiei, familiile elitiste sunt in masura,in timp, a regla situatia geopolitica din zona pentru a se potrivi cu interesele lor proprii. Populatii intregi sunt folosite pe post de pioni in jocurile lor. Milioane de oameni mor in razboaie, infrastructurile sunt distruse, iar in timp ce lumea plange, bancherii isi numara castigurile si fac planuri de reconstructia de dupa razboi pentru si mai mult profit si control. Din pozitia lor de putere, ca si finantatori ai guvernelor, elitele bancare au perfectionat in timp metode de control. Stau mereu in spatele scenei, trag sfori ce controleaza mass-media, partidele politice, agentiile de informatii, pietele bursiere si birouri guvernamentale. Probabil ca cea mai mare parghie de putere este controlul asupra valutei. Prin intermediul ingineriilor bancare s-au creat boom-uri economice, au fost tipariti bani din nimic pentru a imprumuta guverne si populatii si au fost incasate dobanzi de zeci sau sute de ori mai mari. Insa o crestere economica pe o piata finita inseamna o crestere finita. Si asta s-a stiut de la bun inceput. industrializarea ne-a permis grabirea spre aceasta limita in ultimele doua secole. productia a devenit tot mai eficienta, pietele au devenit incet, incet globale iar cerinta a inceput sa scada. Acest punct ar fi fost atins prin anii ’70 cand oferta a inceput sa depaseasca cererea. Prin urmare, globalizarea a mutat productia in statele low-cost crescand astfel profiturile corporatiilor pana la un anumit punct. Datorita banilor electronici s-a creat timp de cateva decenii iluzia unei cresteri economice, pana cand, in septembrie 2008, castelul de carti s-a prabusit. Planurile erau facute de ceva timp iar elitele au beneficiat inca odata de aceasta scadere drastica. In cartea sa “Confesiunile unui asasin economic”, John Perkins explica modul in care tarile din lumea a treia au fost fortate in ultimele decenii la datorii imense catre anumite institutii bancare . Insa ceea ce se intampla cu ceva timp in tari din lumea a treia a inceput sa se practice cu Uniune Europeana. Am observat deja efectele FMI-ului asupra catorva tari date drept exemple pentru cele care vor indrazni sa nu se supuna regulilor. Demontarea statului a inceput cu mult inaintea crizei financiare planificate din 2008. Oamenii acestia stiu ce fac si nu se grabesc. In SUA si Marea Britanie demontarea statului a inceput in anii ’80 cu Reagan si Thacher iar in Europa cu Tratatul de la Maastricht ce a pus bazele Uniunii Europene… Astfel suveranitatea statelor incepea sa scada iar ordinele dictate de UE au inceput sa fie prioritare intereselor statelor. Un alt aspect care a fost luat in calcul de catre elite la inceputul cresterii economice a fost inmultirea populatiei. Prosperitatea paturilor sociale de sus a facut ca cele de jos sa-si mareasca indicele de confort. Insa era de asteptat iar beneficiile de pe urma inmultirii claselor de jos urmau sa fie incasate tot de ctre elite. Odata cu cresterea numarului de indivizi crestea si cererea de pe piata. Mai mult consum inseamna mai mult profit. Efectele adverse se faceau insa simtite. Un popor mai numeros e mai greu de controlat. Experimentele au inceput sa apara: Comunismul, Fascismul, Democratia… Mergand in paralel aceste forme de guvernamant au controlat populatiile sub diferite metode, de la constrangere pana la manipulare. Iar elitele observau rezultatele. Odata cu planificarea caderii economice s-a planificat si rezolvarea acestei probleme… se punea temelia unui stat totalitar global condus de o mica elita. Declinul De mai bine de 4 decenii, se asteapta un regim de schimbare a ordinii, a paradigmei vechiului sistem catre un nou sistem global. Procesul de tranzitie a fost caracterizat prin introducerea de politici si practici noi care mai tarziu au fost limitate in statele din lumea a treia. Miscarile anti-globalizare au fost in prima instanta raspunsul populatiei la schimbarea regimului. Insa daca la inceput demonstratiile anti-globalizare erau tolerate, incepand din jurul anului 2000 politia a devenit un prim pion in lupta elitelor pentru controlul maselor. bineinteles, de multe ori asemenea deonstratii erau orchestrate chiar de catre papusarii sistemului iar violenta unor astfel de manifestatii au condus inevitabil la raspunsuri violente din partea fortelor de ordine. In mod ironic la raspunsul politiei, demonstratiile au crescut in intensitate si putere raspunsul politiei fiind pe masur. S-a ajuns in anumite situatii cand nivelul de violenta de pe ambele parti au inceput sa semene cu un razboi de gherila. Pana in 2001 miscarile anti-globalizare dominau paginile de presa internationale iar opozitia fata de globalizare ajunsese la proportii masive. Toate s-au schimbat in 11 septembrie 2001 ziua in care turnurile gemene au cazut. Miscarea anti globalizare impreuna cu globalizarea in sine au disparut din constiinta publicului din acea zi. Un nou scenariu la nivel mondial, un nou circ media cu un nou inamic si un nou tip de razboi… un razboi fara sfarsit… un razboi impotriva fantomelor… un razboi impotriva terorismului. Daca in 2008 criza financiara a permis unor proiecte in curs de desfasurare sa fie accelerate, cum ar fi desfiintarea suveranitatii si impunerea austeritatii maselor, evenimentele din septembrie 2001 a permis unor proiecte in curs de desfasurare sa fie accelerate, cum ar fi abandonul libertatilor umane. Chiar inainte ca ultima piatra sa cada din turnuri si ultimul american sa-si dea ultima suflare, “Patriot Act” a fost elaborat proclamand in termeni farte clari pentru toata lumea ca statul politienesc s-a instaurat in SUA. Ca o ironie a sortii, daca miscarile anti-sistem strigasera in urma cu cateva luni “Asa arata un stat demcratic!” acum elitele le intorceau sloganul “Asa arata un stat opresiv, politienesc!”. Evenimentele din septembrie 2001 au ajutat la crearea unui climat politic in care invazii ale natiunilor suverane ar putea fi justificateusor. Dictatura mondiala isi face loc incetul cu incetul…
Posted on: Sat, 10 Aug 2013 12:24:52 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015