Istoric Dacia Ripensis era denumirea unei provincii romane care facea parte de Dacia Aureliana, la origine organizată de către împăratul Aurelian (pe la anul 283 E.N. când el a pus pietrele de graniţă şi una dintre ele a fost reînnoită de Gaianius) după retragerea lui din Dacia de la nordul Dunării. Ratiaria a fost stabilită drept capitala Daciei Ripensis (înainte de asta fiind o colonie fondata de Traian în Moesia Superior). Ratiaria se găseşte în Bulgaria, lângă Dunăre, la 17Km la sud de Vidin. Capitala servea cât ca sediul guvernatorului militar atât şi ca bază militară a legiunii romane a XIII-lea, Gemina. După Priscus, Dacia Ripensis era o provincie infloritoare în secolele al patrulea şi al cincilea ale erei noastre. Însă la începutul anilor 440 E.N., hunii au cucerit provincia (înainte de asta au fost cateva conflicte între romani şi huni prin care hunii cuceriră Castra Martis prin metode perfide). Deşi provincia a fost redobandită pentru o perioada scurtă, până la urmă a fost decimată de către avari în anul 586. Pe o notă mai specifică, Aurelian a dezvoltat Dacia Ripensis de-a lungul Dunării şi anume între Moesia Superior şi Moesia Inferior. Pe timpul domniei lui Traian multe cetăţi şi întărituri au fost construite în această provincie. Aceste cetăţi/întărituri au inclus Singidunum (Belgradul de astazi), Viminacium (Kostolaţ), Tanata, Zernis, Doukepratou, Caputboes, Zanes şi Pontes. Dacia Ripensis avea câteva oraşe mai mari care erau şi centre episcopale de unde s-a întins creştinismul timpuriu. Pe lângă Ratiaria, unul dintre centrele principale era şi oraşul Aquae care era şi sediu episcopal. La sinodul din Sardica (Sofia de astăzi) în anul 343 se menţionează şi episcopul Aquaei “Vitalis et Daciae Ripensis de Aquis”. Această episcopie este amintita şi de împăratul Iustinian în cunoscuta sa novela numărul 11. Pe o piatră de mormânt păstrată din Aquae (astăzi Prahovo, rom. Praova) ridicată micului băiat creştin Dassianus scrie: “ „Dassianus senior et Galla titula (sic) pueri (sic) bimato Dassiani iuniori Dassianus iunior, Christi electus neofitus” (Dasian cel mare si Gala (au ridicat) piatra funerară copilului de doi ani Dassianus cel mic. Dassianus cel mic, noul ales al lui Hristos. După numele vechi indigene se poate vedea că pe arealul acesta creştinismul a fost răspândit nu numai printre populaţia romana ci şi printre cea veche băştinaşă. Protoprezbiteratul Ortodox Roman al Daciei Ripensis este scânteia vie a creştinismului daco-roman, credinţa strămoşilor românilor de astăzi, aşa numiţi vlahi, băştinaşi ai Serbiei de Est şi Nord-Est, care după atât de mulţi ani a fost reînnoit cu binecuvântarea Patriarhiei Române şi a Preasfinţitului Părinte Dr. Daniil, Episcopul romanilor-vlahilor din Serbia. Şi astăzi după circa 2000 de ani acest protopopiat proclamă şi slăveşte în limba autohtonă învăţătura mântuitoare a lui Hristos şi Învierea lui Sfântă.
Posted on: Thu, 01 Aug 2013 07:15:00 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015