KIWI: V-am provocat zilele trecute la discuție, imigranți vs. minoritate. Să vedem acum două situații concrete. În Estonia și Letonia, la restabilirea în 1990 a independenței au primit automat cetățenia doar cei care o aveau în 1940 și descendenții lor (indiferent de domiciliu din acel moment). Cei colonizați (cu sau fără voia lor) acolo în timpurile Uniunii Sovietice au primit dreptul permanent și nelimitat de rezidență, muncă, etc, atât pentru ei, cât și pentru descendenții lor, dar li s-a REFUZAT cetățenia. Au fost obligați să se naturalizeze dacă o vroiau, ceea ce înseamnă să învețe limba fluent și să depună jurământ. Mulți nu au nici până în ziua de astăzi cetățenia (cam 10-20% din populația Estoniei, respectiv Letoniei). Necetățenii, care sunt un grup mare de apatrizi cu un statut juridic aparte în dreptul internațional, nu au dreptul să candideze și să voteze, nu au dreptul să devină militari, magistrați și polițiști, nu sunt considerați cetățeni UE (deci nu beneficiază de libertatea de mișcare și de muncă) și au acte de identitate și pașapoarte aparte, "pașaport de necetățean" - "nepilsoņa pase" în letonă, "välismaalase pass" în estonă, pașapoarte care NU au mențiunea "Uniunea Europeană". Majoritatea refuză naturalizarea fiindcă li se pare nedrept tot conceptul, fiindcă nu vor sau pot să învețe limba, sau fiindcă pașaportul de necetățean permite acces nelimitat fără viză și drept de muncă, studiu și ședere în Rusia+CSI, pe când pașaportul UE nu permite astea. Nota bene, copilul a doi necetățeni NU devine cetățean în virtutea nașterii, ci trebuie să se naturalizeze. Ce ziceți?
Posted on: Fri, 27 Sep 2013 13:54:15 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015