O CARTE FANTASTICA!Augusto Cury : Parinti straluciti, profesori fascinanti ... relaţia dintre părinţi şi copii, dintre profesori şi elevi! Individualitatea trebuie să existe, căci ea este baza identităţii personalităţii. Nu există omogenitate în procesul de învăţare şi în dezvoltare a copiilor (Vigotsky, 1987). Nu există doi oameni identici în Univers. Dar individualismul face rău. O persoană individualistă vrea ca lumea să se învârtească în jurul orbitei sale. Satisfacţia sa se află pe primul plan, chiar dacă asta înseamnă suferinţa celorlalţi. Una dintre cauzele individualismului printre tineri este aceea că părinţii nu-şi încrucişează parcursul vieţii cu cel al copiilor lor. Chiar dacă munciţi mult, faceţi din puţinul timp disponibil mari momente de convieţuire cu copiii voştri. Rostogoliţi-vă cu ei pe podea. Faceţi poezii. Jucaţi-vă, zâmbiţi, faceţi ce vă vine în minte. Faceţi totul cu plăcere.Odată, un băieţel de nouă ani l-a întrebat pe tatăl său, care era medic, cât primea pentru o consultaţie. Tatăl îi spuse valoarea. După o lună, copilul se apropie de tatăl său, scoase câteva bancnote din buzunar, îşi goli puşculiţa şi-i spuse cu ochii plini de lacrimi: „Tată, demult vreau să vorbesc cu tine, dar tu nu ai niciodată timp. Am reuşit să strâng contravaloarea unei consultaţii. Poţi să stai de vorbă cu mine?" Copiii voştri nu au nevoie de fiinţe extraordinare, au nevoie de fiinţe umane. Nu au nevoie de magistraţi, medici, patroni, administratori de firme, ci de voi, de ceea ce sunteţi ca om. Formaţi-vă deprinderea de a vă deschide inima pentru copiii voştri şi lăsaţi-i să înregistreze o imagine excelentă a personalităţii voastre. Ştiţi ce se va întâmpla? Se vor îndrăgosti de voi. Le va face plăcere să vă caute, să fie aproape de voi.Există ceva mai bun decât asta? Criza financiară, pierderile sau greutăţile vor putea ataca relaţia voastră, dar, dacă ea are o bază solidă, nimic nu o va distruge. Din când în când, chemaţi-l pe unul dintre copiii voştri şi, în doi, luaţi masa sau faceţiprograme diferite cu el. Spuneţi-i cât de important este el pentru voi.Întrebaţi-l despre viaţa lui. Vorbiţi-i despre munca şi provocările pe care le aveţi. Lăsaţivă copiii să participe la viaţa voastră. Nici o tehnică psihologică nu va funcţiona, dacă iubirea nu va fi prezentă. Dacă treceţi printr-un război la serviciu, dar aveţi pace când veniţi acasă, veţi fi un om fericit. însă dacă veţi avea bucurii în afara casei, dar veţi trai un război în familie,nefericirea vă va fi prietenă. Mulţi copiii recunosc valoarea părinţilor lor, dar nu suficient pentru a-i admira, respecta şi a vedea în ei îndrumători sau maeştri. Părinţii care au dificultăţi cu copiii lor nu trebuie să se simtă vinovaţi. Vinovăţia întemniţează sufletul, în personalitatea umană nimic nu e definitiv.Puteţi şi trebuie să răsturnaţi acest tablou. Aveţi multe şi bogate experienţe care vă pot transforma povestea vieţii într-un film mai interesant decât cele de la Hollywood. Dacă văîndoiţi de asta, este pentru că, probabil nu vă cunoaşteţi - ba, mai rău, nici măcar nu vă apreciaţi. Eliberaţi copilul fericit din voi. Eliberaţi tânărul vesel care trăieşte în emoţia pe care o trăiţi, chiar dacă părul vi s-a albit. E posibil să recuperaţi anii. Lăsaţi-i pe copiii voştri să vă descopere lumea. Descideţi-vă, plângeţi şi îmbrăţişaţi-i. E mai important să plângeţi şi să-i îmbrăţişaţi,decât să le daţi averi sau să-i criticaţi de nenumărate ori. Părinţii buni alimentează corpul, părinţii inteligenţi alimentează personalitatea/Această deprindere a părinţilor inteligenţi face ca, în copiii!or, să se dezvolte spiritul de observaţie, sentimentul că sunt în siguranţă, curajul, optimismul capacitatea de a fi lider,de a depăşi teama şi de a preveni conflictele.Părinţii buni au grijă de hrănirea fizică a copiilor lor. îi stimulează să aibă un regim alimentar bun, cu alimente proaspete şi sănătoase. Părinţii inteligenţi merg mai departe. Ei ştiu că personalitatea are nevoie de o hrană psihică excelentă şi se îngrijesc de alimentele care îmbogăţesc inteligenţa şi emoţia. Înainte, o familie bine structurată era o garanţie că odraslele îşi vor dezvolta o personalitate sănătoasă. Astăzi, părinţii buni cresc copiii zbuciumaţi, înstrăinaţi, autoritarişi angoasaţi. Mulţi copii de medici, judecători sau oameni de afaceri traversează conflicte grave. Oare de ce există părinţi inteligenţi şi sănătoşi, care îşi văd copiii imbolnăvindu-se? Pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de stres. Nu avem control asupra procesului formării personalităţii copiilor noştri. Noi le dăm naştere şi îi punem de foarte devreme în contact cu un sistem social care îi con-trolează.(Foucault, 1998).Zilnic ei vin în contact cu mii de stimuli atrăgători care se infiltrează în matricele memoriei lor. De exemplu, părinţii îşi învaţă copiii să fie înţelegători şi să consume numai cât le este necesar, dar sistemul îi învaţă individualismul şi să consume fără rost. Cine câştigă această dispută? Sistemul social. Cantitatea de stimuli şi presiunea emoţională pe care acesta o exercită asupra tinerilor sunt intense. Aproape că nu există libertate de alegere. Faptul că aveţi cultură, o situaţie financiară bună, relaţii conjugale excelente şi oferiţi copiilor o şcoală bună nu e suficient pentru a construi sănătate psihică. Orice animal reuşeşte să scape din gheara unui prădător, numai dacă dispune de mari abilităţi. Pregătiţi-vă copiii pentru a supravieţui în apele învolburate ale emoţiei şi pentru a-şi dezvolta discernământul. Numai aşa vor putea filtra stimulii stresanţi şi vor fi liberi să aleagă şi să hotărască. Părinţii care nu-şi învaţă copiii să aibă o viziune critică asupra publicităţii, a emisiunilor de televiziune şi a discriminării sociale îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator. Pentru acest sistem, oricât de etic pretinde că este, copilul vostru este doar un potenţial consumator şi nu o fiinţă umană. Pregătiţi-vă copilul pentru „a fi", căci lumea îl va pregăti pentru „a avea". Alimentaţi Inteligenţa Părinţii buni îşi învaţă copiii să se spele pe dinţi, părinţii inteligenţi îi învaţă să aibă o igienă psihică. Numeroşi părinţi îşi imploră zilnic copiii să aibă grijă de igiena bucală. Darcum e cu igiena emoţională? La ce foloseşte să previi cariile, dacă emoţia copiilor se transformă într-o ladă de gunoi plină de gânduri negative, mofturi, temeri, reacţii impulsive şi atracţie către capcanele sociale? Vă rog, învăţaţi-i pe tineri să-şi protejeze emoţia. Tot ceea ce atinge frontal emoţia, atinge drastic memoria şi le va forma personalitatea. Odată, un excelent jurist mi-a spus în cabinet că, dacă ar fi ştiut să-şi protejeze emoţia încă de când era mic, viaţa lui nu ar fi fost o dramă. Pe când era copil fusese respins de cineva apropiat pentru că avea un defect pe faţă.Acea respingere i-a limitat bucuria. Defectul nu era mare, dar fenomenul RAM l-a înregistrat şi realimentat. Nu a avut copilărie. Se ascundea de lume. Trăia singur în mijlocul mulţimii. Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor. Alimentaţi amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiei lor cu curaj şi îndrăzneală. Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa. „Eu"-ul, care reprezintă voinţa conştientă, sau libertatea de a hotărî, trebuie antrenat pentru a deveni lider şi nu o marionetă. A fi lider nu vrea să însemne a avea capacitatea de a rezolva toate problemele din jurul nostru. Problemele vor exista întotdeauna. Dacă pot fi rezolvate, trebuie să le rezolvăm. Dacă nu avem condiţii să le rezolvăm, trebuie să ne acceptăm limitele. Dar niciodată nu trebuie să gravităm pe orbita lor. Dacă aţi avea capacitatea de a intra pe scena minţii tinerilor, aţi constata că mulţi suntchinuiţi de gânduri de anxietate. Unii sunt neliniştiţi din cauza testelor şi examenelor şcolare. Alţii, din pricina fiecărei curbe a trupului pe care o detestă. Alţii încă mai cred că nimeni nu-i iubeşte. Mulţi tineri au foarte puţin respect de sine. Când respectul de sine scade,moare bucuria. Odată, un tânăr de şaisprezece ani m-a căutat după o prelegere. Mi-a spus că, zilnic, îşi distrugea liniştea gân-dindu-se că, într-o zi, va îmbătrâni şi va muri. El abia îşi începea viaţa, dar îl tulbura gândul sfârşitului său. Câţi tineri nu suferă, fără ca nici proprii părinţi sau profesori să ştie ce e în inima lor? Închisoarea emoţiei ţine prizonieri milioane de tineri. Ei suferă în tăcere. După ce veţi închide paginile acestei cărţi, staţi de vorbă cu ei. Ce educaţie este aceasta, care vorbeşte despre lumea în care ne aflăm - şi nu spunenimic despre lumea care suntem? întrebaţi-vă mereu copiii: „Ce se petrece cu tine?", „Ainevoie de mine?", „Ai avut vreo dezamăgire?", „Ce pot face ca să fii mai fericit?" Ce sens are să aveţi zilnic grijă de hrănirea a bilioane de celule din corpul copiilor voştri, dacă neglijaţi să-i hrăniţi psihic? La ce foloseşte că au un corp sănătos, dacă sunt nefericiţi, instabili, fără protecţieemoţională, daca fug de problemele lor, dacă le e frică de critici, dacă nu le place să li se spună „nu"? Nici un părinte din lume nu le-ar da alimente stricate copiilor lor - dar fac asta cu hrana psihică. Nu ne dăm seama că tot ceea ce înmagazinează, le va controla personalitatea. Hrăniţi personalitatea copiilor voştri cu înţelepciune şi linişte. Vorbiţi de peripeţiilevoastre, de momentele de ezitare, de căderile emoţionale pe care le-aţi traversat. Nu lăsaţi ca memoria lor să se transforme într-un ţinut de coşmaruri. Transformaţi-o într-ogrădină de vise. Nu uitaţi niciodată că ne împiedicam de pietrele mici şi nu de munţi. Micile pietre din subconştient se transformă în stânci uriaşe. Pesimismul este cancerul sufletului Puteţi să nu aveţi bani, dar, dacă sunteţi dotaţi din plin cu bun simţ, veţi fi un tată sau o mamă strălucit/ă. Dacă vă veţi molipsi copiii cu visele şi entuziasmul vostru, viaţa va fi înălţată. Dacă sunteţi un specialist în a vă lamenta, dacă vă e frică de viaţă, de ziua de mâine, dacă sunteţi preocupaţi excesiv de boli, le veţi paraliza inteligenţa şi emoţia. Ştiţi cât timp îi trebuie unui conflict psihic netratat, până să intre în remisie? Uneori, treigeneraţii. De exemplu, dacă un tată are o obsesie pentru boli, unul dintre copii va înregistra acea obsesie şi o va reproduce în mod continuu. Nepotul s-ar putea s-o aibă cu mai mică intensitate. Abia strănepotul se va putea elibera de ea. Cel care studiazăfuncţiile memoriei, cunoaşte gravitatea procesului de transmitere a bolilor psihice. Arătaţi copiilor voştri că aveţi forţă şi siguranţă. Spu-neţi-le frecvent: „Adevărata libertate se află în tine", „Nu fi slab în faţa grijilor tale!", ,jnfruntă-ţi idiosincrasiile şi neliniştile",„Alege să fii liber! " Fiecare gând negativ trebuie combătut, ca să nu fie înregistrat. Adevăratul optimism se construieşte prin confruntarea cu problemele - şi nu prin negarea lor. De aceea, conversaţiile în care se motivează o atitudine sau acţiune rareori au efect. Elenu furnizează instrumente pentru construirea unui optimism solid, care să hrănească „eu"-ul ca lider al teatrului inteligenţei. Potrivit cercetărilor din unele universităţi americane, pentru o persoană optimistă există cu mai puţin de 30% riscul de a face boli cardiace şi un risc chiar şi mai scăzut de a fi afectaţi de boli emoţionale şi psiho-somatice. Pesimismul este cancerul sufletului...
Posted on: Thu, 03 Oct 2013 07:25:03 +0000
Trending Topics
© 2015