Pozitia oficiala a Bisericii catolice asupra a ceea ce este mai important: Omul sau animalul fie el si de companie asta avand in vedere si faptul ca, in ultima perioada de timp, in societatile civilizate din Occident viata animalului, inclusiv a celui de companie este... la fel de importanta ca ceea a omului. Raportat la posibilitatea animalului de a participa la Sfintele liturghii. - Căutând un răspuns, în mai multe limbi chiar, nu am găsit prea multe în normele Bisericii pe această temă. Chiar şi legislaţia civilă diferă mult. Legea italiană, de exemplu, permite câini în lesă în aproape orice spaţiu public, mai puţin acolo unde se pregăteşte mâncare. Câinii-călăuză pentru orbi sunt însă admişi şi în astfel de locuri. În alte ţări, intrarea în spaţii publice cu animale este mai restrictivă, sau decizia este lăsată pe umerii celor ce deţin sau răspund de respectivele spaţii. Cultura locală şi atitudinea faţă de animale reprezintă alţi factori importanţi. Unele societăţi au o atitudine pozitivă faţă de prezenţa animalelor de casă, în timp ce altele nu sunt atât de primitoare. Nu pare să existe vreo normă universal acceptată. Şi lucrurile stau aproximativ tot aşa în cazul bisericilor. Din ceea ce am putut să văd consultând diverse surse, în majoritatea cazurilor se pare că decizia este lăsată la latitudinea preotului, care trebuie să decidă în baza principiilor generale şi a situaţiei locale. În majoritatea cazurilor, preoţii descurajează credincioşii de la a-şi aduce animalele de casă la biserică, cu o singură excepţie: animalele de companie necesare pentru bolnavi sau pentru persoanele cu dizabilităţi. Această poziţie este împărtăşită şi de majoritatea credincioşilor. Cei mai mulţi consideră nepotrivit să aduci un animal la biserică şi dacă sunt mai multe cu atât lucrurile ar deveni mai neconfortabile. Printre motivele reţinerii faţă de animale la Liturghie se numără următoarele: - Majoritatea credincioşilor vin la biserică pentru a-i aduce cult lui Dumnezeu cu atenţia neîmpărţită. Dacă doresc să se distreze sau să se relaxeze, merg la un concert sau la o piesă de teatru. Dacă doresc să se bucure de compania propriului animal, merg cu el în parc. În plus, cu siguranţă au atâtea contexte în care trebuie să se despartă de animalul lor: când merg la serviciu, la un spectacol sau la vreun eveniment social mai select. De aceea, nu există un motiv real să îşi aducă animalul la biserică, unde poate deveni element de distragere a atenţiei pentru proprietar şi pentru ceilalţi prezenţi la slujbă. - Animalele nu beneficiază de pe urma celebrării, iar mediile închise ar putea să fie chiar o sursă de stres pentru respectivele animale. O excepţie notabilă ar fi ziua de binecuvântare a animalelor, în unele părţi făcută în sărbătoarea Sfântului abate Anton (7 ianuarie) sau a Sfântului Francisc de Assisi (4 octombrie). Dar chiar şi cu aceste ocazii, celebrarea are de regulă loc în faţa uşilor bisericii şi mai rar în interiorul clădirii. - Chiar şi cele mai bine dresate şi mai curate animale pot să provoace totuşi alergii şi fobii, la cei mici dar şi la cei mari. Majoritatea creştinilor ar evita să provoace, chiar şi involuntar, astfel de dificultăţi pentru ceilalţi creştini participanţi la Liturghie. Sunt doar câteva dintre motivele pentru care preoţii şi credincioşii nu sunt în general în favoarea aducerii de câini sau alte animale la biserică. Pot să fie excepţii sau pot să fie politici mai tolerante în anumite zone, dar cred că aceasta este opinia generală. Acest fapt nu înseamnă că Biserica ar avea o percepţie negativă asupra animalelor sau că nu le-ar aprecia ca parte a creaţiei lui Dumnezeu. Catehismul Bisericii Catolice ne învaţă aşa: 2415. Porunca a şaptea cere respectarea integrităţii creaţiei. Animalele, ca şi plantele şi lucrurile neînsufleţite, sunt în mod natural destinate binelui comun al omenirii din trecut, din prezent şi din viitor. Folosirea resurselor minerale, vegetale şi animale ale Universului nu poate fi separată de respectarea exigenţelor morale. Stăpânirea acordată de Creator omului asupra lucrurilor şi fiinţelor nu este absolută; ea este măsurată de grija pentru calitatea vieţii aproapelui, inclusiv a generaţiilor viitoare; cere un respect religios faţă de integritatea creaţiei. 2146. Animalele sunt făpturi ale lui Dumnezeu. El le înconjoară cu grija sa providenţială[10]. Prin simpla lor existenţă, ele îl binecuvântează şi îi aduc slavă. Aşadar oamenii le datorează bunăvoinţă. Ne vom aminti cu ce delicateţe se purtau cu animalele sfinţi ca Francisc din Assisi sau Filip Neri. 2147. Dumnezeu a încredinţat animalele celui pe care l-a creat după chipul său[12]. Aşadar e legitimă folosirea animalelor pentru hrană şi confecţionarea îmbrăcămintei. Pot fi domesticite ca să-i fie de folos omului la muncă şi în clipele de răgaz. Dacă rămân în limite rezonabile, experienţele medicale şi ştiinţifice pe animale sunt practici moralmente admisibile, deoarece contribuie la îngrijirea ori salvarea unor vieţi omeneşti. 2148. Este contrar demnităţii umane faptul de a supune animalele la suferinţe inutile sau de a face risipă cu viaţa lor. De asemenea, este nedemn să se cheltuiască pentru ele sume care ar trebui în mod prioritar să aline mizeria oamenilor. Putem iubi animalele, dar nu trebuie să deturnăm în direcţia lor afecţiunea datorată numai persoanelor. A nu aduce animale la Biserică nu înseamnă a le desconsidera, ci doar a înţelege că spaţiul liturgic nu este spaţiul potrivit pentru ele, nici pentru a-ţi arăta respectul sau atenţia faţă de ele.
Posted on: Tue, 22 Oct 2013 18:30:56 +0000
Trending Topics
© 2015