Song Il-Kook: sunt un om obisnuit Multi dintre cei capabili sa se - TopicsExpress



          

Song Il-Kook: sunt un om obisnuit Multi dintre cei capabili sa se exprime in imagini grafice, culoare, muzica, dans sau alte forme artistice sunt mai putin in stare s-o faca si in cuvinte. Daca la acest lucru se adauga o doza de timiditate si constrangerile dictate de statutul social al unei familii speciale, abilitatea de exprimare verbala, mai ales in public, devine si mai dificila. Daca asezonam apoi totul cu ceva invidie si rea credinta din partea unor oameni, in special reporteri, care in goana dupa senzational sunt gata sa-ti rastalmaceasca vorbele sau sa le redea in mod voit eronat, disponibilitatea de exprimare in interviuri si talk showuri se reduce si ea simtitor. Si uite asa avem confectionata gata imaginea de persoana rezervata si greu de intervievat cu care a fost de multe ori etichetat Song Il-Kook. Am citit usor amuzata interviul de mai jos in care reporterul are, trebuie sa recunosc, bunul simt sa admita faptul ca s-a inselat ducandu-se la intalnirea cu Song Il-Kook cu prejudecata ca va avea parte de un dialog “stas” cu o persoana teapana si plicticoasa. Imi place si ca a fost in stare sa-i inteleaga ezitarile si sa se bucure deschis de faptul ca s-a inselat si ca a stat, de fapt, de vorba cu o persoana sincera si plina de farmec. Interviul, realizat in iulie 2010, cand Song Il-Kook debuta pe sceana Teatrului National din Seoul cu un dublu rol in piesa “Eu sunt tu”, face parte din volumul intai al superbei culegerii de interviuri in doua volume pe care SIK a primit-o cadou de ziua lui de la KonaBeans. ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Din departare, se apropie un barbat unduind un corp inalt de 185 cm ce-ti taie rasuflarea. E Song Il-Kook , cunoscut ca stranepot al Generalului Kim Jwa Jin, mare fan al celor mai diverse sporturi, actorul principal din “Jumong”si “Un om numit Dumnezeu”, un om onest si sincer si o persoana extrem de greu de intervievat. Daca ar fi sa exagerez putin, in timp ce ma indreptam catre aceasta persoana atat de non-confortabil de intervievat, sentimentele mele semanau cu cele ale jucatorului ce trebuie sa loveasca un penalty in momentul in care cele doua echipe se afla la egalitate. Postura corecta in mers, costumul bine calcat, expresia rafinata a fetei par sa dovedeasca faptul ca acest interviu va fi plin de “raspunsurile evidente” pe care le gasesti in “biblia interviurilor”. Ah, inspaimantator! 1. Incepe interviul Incep cu o intrebare foarte usoara. Cu toate acestea, Song Il-Kook se gandeste si se gandeste in timp ce inchide ochii si fata ii devine din ce in ce mai serioasa. Raspunsurile nu vin usor. Sunt tot numai urechi, asteptand un raspuns. Imi este spusa cea mai sincera poveste. Pe masura ce trece timpul, farmecul actorului Song Il-Kook devine din ce in ce mai evident. Am auzit ca veti juca pe scena rolul Ahn Joong-Geun. Va rog, vorbiti-ne putin despre piesa. (Se gandeste) Ummm… Dupa cum stii, exista o anumita imagine a lui Ahn Joong-Geum care le vine oamenilor in minte atunci cand se gandesc la el. Imi doresc sa prezint publicului aceasta imagine a lui Ahn Joong-Geun, asa cum este ea in mintea oamenilor (se gandeste cu ochii inchisi). Cu toate ca repet foarte mult, inca imi fac griji (se gandeste din nou cu ochii inchisi). Este dificil? Interviul este dificil. Haha. Nu. Piesa. Nu prea va entuziasmeaza sa dati un interviu, nu-i asa? Nu urasc sa dau interviuri, dar este dificil. Daca dupa un interviu solicit “Va rog, nu puneti povestea asta in articol” intotdeauna este interpretat de parca as fi spus “Va rog, spuneti neaparat asta in articol”. Am avut parte de o multime de barfe si zvonuri din cauza unor astfel de situatii. Din acest motiv am devenit mai atent si mai retinut. Cu putin timp in urma, la conferinta despre productia piesei “Eu sunt tu” s-a vorbit despre un articol … Uau! Ce furios am fost cand am vazut articolul acela. (Catre reporter) Stii despre povestea asta? (Reporterul: Ah, da, am citit articolul) Asculta. Intrebarea suna asa: “Intre Ahn Joong-Geun si Ahn Joon-Saeng, cu care dintre ei credeti ca va asemanati mai mult?” Cine pe lumea asta ar indrazni sa spuna“Se man mai mult cu Ahn Joong-Geun”? Eu am raspuns ca daca ar fi sa aleg, cred ca seman mai mult cu o persoana obisnuita ca Ahn Joon-Saeng, cu toate ca alegerea ar putea fi considerata o slabiciune, pentru ca Ahn Joong-Geun este cineva care se bucura de o foarte inalta stima. Stii care a fost titlul acelui articol? “Song Il-Kook spune: ‘Ii inteleg pe pro-japonezi’” Uau! Stiati deci despre articolul asta? Am stiut pentru ca mama m-a sunat sa ma intrebe “Hei, ai innebunit?” Mi-a spus ca aproape a lesinat din cauza ca i s-a urcat tensiunea cand a aflat de articol. Iar ea a aflase pentru ca fusese sunata de la Ministerul pentru Afacerile Patriotilor si Veteranilor si intrebata “Cum poate dl Song Il-Kook sa afirme ca are intelegere pentru grupul pro-japonez?” Daca interviul asta ar fi unul filmat, as fi mai retinut. Desi am in minte imaginea a ceea ce vreau sa spun, n-as sti cum s-o exprim mai bine in cuvinte. Dar pentru ca e vorba de un articol scris pe hartie, e in regula. Ma simt mai confortabil. 2. Ah, da! Trebuie sa vorbim despre piesa. Aceasta este prima piesa in care a jucat vreodata Song Il-Kook. Desi a absolvit Facultatea de Teatru si Film cu specializare “Teatru” nu a urcat pe scena nici macar pentru o “piesa-atelier”. Impuls! Si-a inceput cariera de actor pur si simplu dintr-un impuls si destul de tarziu in viata. A ajuns la scena trecand mai intai prin drame si filme. Cu rolul Ahn Joong-Geun sunteti iar un erou. Am jucat destule roluri de playboy dar lumea isi aminteste numai de cele de succes. Cred ca oamenii isi inchipuie ca primesc numai roluri de ”erou” din cauza dramei “Jumong”. A fost intr-adevar un mare hit. Acum jucati in dublu rol, Ahn Joong-Geun si Ahn Joon-Saeng? O zicala veche spune ca prostii au curaj. Teatrul aici are scena circulara, deci este deschisa din toate partile spre public. Nu e ca in teatrele obisnuite. Se spune ca asta face totul mult mai dificil. La inceput, mama mi-a spus. “N-ai fost in viata ta pe scena si cu toate astea ai asa un curaj. S-ar putea ca in cele din urma sa fii umilit.” Mai tarziu, totusi, m-a incurajat. Mi-a spus ca m-am descurcat si ca voi avea multe de invatat de la actori de talia dnei Park Jeong-Ja si a dnei Yoon Seok-Hwa. Primiti observatii in timpul repetitiilor? Da, o multime (rade). Despre vocalizarea mea, miscarea pe scena, pronuntia. Primesc observatii si pentru cel mai mic lucru. Daca sunt un pic neatent in timpul repetitiei, imediat primesc observatii. Toti depun eforturi maxime chiar daca nu fac decat sa citeasca scriptul. La inceput strigam prea mult iar acum sunt cam ragusit. Va vine in minte vreun compliment pe care l-ati primit? Nu cred ca am primit prea multe complimente (rade). Pe masura ce repetam, devine din ce in ce mai greu. Han Chae-Young care a avut un rol in piesa “Oameni neindemanatici” imi povestea ca in momentul in care a ajuns prima data pe scena mintea i s-a blocat si nu-si mai amintea nimic. Am intrebat-o cum a iesit din incurcatura si mi-a spus ca a jucat instinctiv, dar ca a putut face asta dupa foarte multe zile de repetitii. M-a speriat , mai ales cand m-a intrebat “Il-Kook , cum ai sa te descurci cu asta?”. Ah, sunt asa ingrijorat! Publicistii spun ca toata lumea va face complimente. Umm, mie nu mi-a spus nimeni asta (rade). Am multa pasiune dar asta nu e un lucru pe care sa-l poti face doar cu pasiune. Trebuie sa faci lucrurile bine. Mi-e teama ca nu am sa ma ridic la inaltimea asteptarilor publicului. Am auzit ca ati decis sa acceptati sa jucati in aceasta piesa din cauza ca v-ati facut probleme pentru felul in care ati jucat in “Un om numit Dumnezeu” Cred ca am fost prea arogant. Am muncit mult si m-am pregatit cu tot ce am putut pentru “Un om numit Dumnezeu”, dar m-am concentrat doar pe ceea ce se vede. Mi-am exersat corpul zi si noapte ca sa-mi modelez muschii spatelui. Ah, stii ceva… Poti sa intrebi orice antrenor de fitness, dar trebuie sa depui eforturi disperate ca sa-ti obtii muschii spatelui pe cand muschii abdominali “in patratele” poti sa-i faci relativ usor. Am exersat opt ore pe zi timp de opt luni. Cel putin opt ore pe zi! In felul acesta spatele meu a devenit asa muschiulos. Apropos, au fost suficiente mai putin de trei luni ca muschii sa-mi dispara cu totul (rade). M-am interesat mai mult decat trebuia si am facut prea mari eforturi legate de pieptanaturi si de haine. Cand m-am vazut jucand in “Album of Life”, pentru care am primit premiul pentru “Actorul Incepator al Anului”, mi-am spus in sinea mea ca mai am inca un drum lung de parcurs, dar n-am simtit ca nu ma pot privi. In schimb in “Un om numit Dumnezeu” n-am suportat sa ma vad. Imi venea sa inchid televizorul. Nu, de fapt nu-mi venea doar sa-l inchid. Chiar l-am inchis. N-am suportat sa ma vad. Nu vedeam un om in drama aceea ci un manechin. O drama trebuie sa inspire si sa dezvaluie omenie… M-au pus pe ganduri toate astea. Cam in perioada aceea dna Yoon Seok-Hwa mi-a sugerat sa joc in piesa si am acceptat oferta pentru a ma putea intoarce la lucrurile de baza. Cred ca ati avut o multime de alte oferte. Inainte sa incep “Un om numit Dumnezeu” dl Park Sang-Won mi-a sugerat sa joc in “Rainman”. A trebuit sa aman insa pentru alta data pentru ca se suprapunea cu filmarile la drama. M-am gandit ca voi putea sa invat mai multe din lucrurile pe care mi le doresc din moment ce “Eu sunt tu” este regizata de dna Yoon Seok-Hwa. Ati indeplinit deci toate lucrurile pe care le doreati? Sincer, da. Cred ca am luat decizia corecta. Cand joc intr-o drama TV nu am timpul necesar sa-mi aduc in rol propriul eu. Se filmeaza pe secvente, prim planuri si taietura-cu-taietura. Uneori trebuie sa-ti pui picaturi pentru scenele cu lacrimi dar nu poti face asta intr-o piesa. In timpul repetitiilor, ceilalti observa cand am o scapare, oricat de mica (rade). Cand gresesc de la cap la coada, nu-mi spun nimic, dar trebuie sa-mi regasesc energia din profunzime, din interior. Eu imi inchipui ca am facut bine, dar se simte cand nu pun entuziasm. Poti sa simti singur cu exactitate cand nu pui pasiune si atunci, trebuie sa te intrebi “Replica pe care tocmai ai rostit-o, ce vrea sa insemne?” Ma extaziaza faptul ca pot sa joc exteriorizand ce am adanc in mine. E distractiv. 3. Sunt o persoana absolut normala Song Il-Kook este un actor ferm hotarat sa se intoarca la lucrurile elementare pentru a dobandi aptitudini solide de interpretare, un sot indatoritor, caruia nu-i pasa ca trebuie sa faca o lunga naveta intre Seoul si Busan unde lucrreaza sotia lui, si un coreean foarte patriot. Mi-as fi inchipui ca aveti o multime de experienta de scena din moment ce ati absolvit cu specializarea “Teatru”. Nu-i deloc cum crezi. Nu m-am dus la niciunul din cursurile care aveau legatura cu teatrul. Am luat numai note de ‘F’ la cursurile de teatru. Ma duceam doar la cursurile de arta. Colegii mai tineri din scoala mi-au spus ca nici nu stiau ca sunt seniorul lor la sectia de teatru pentru ca intotdeauna caram dupa mine uneltele de pictura si desen. Mi-e rusine cu mine cand ii vad pe cei cu care repet acum. Mi-am inceput cariera din intamplare si nu am facut-o cu entuziasmul lor. Invat din nou acum, uitandu-ma la cei care vin cu cateva ore mai devreme si incearca sa realizeze ceva si sunt fericiti cu cele cateva replici pe care le primesc. Apreciez faptul ca sunt aici si ma straduiesc cat pot pentru ca nu vreau sa ma fac de rusine in fata lor. Este celebru faptul ca atunci cand lucrati la ”Hae Shin” n-ati schimbat mai mult de trei vorbe cu Su-Ae. Va simtiti mai confortabil cu actritele senioare? E dificil. In special cu dna Park Jeong-Ja (rade). Mama este “Maestru A in Broadcasting” Clasa a 3-a iar ea este Clasa 1. Cun sa indraznesc?! (rade) Este o onoare sa pot sta pe aceeasi scena cu ea. Sunt sigur ca va simtiti apasat de faptul ca lumea va priveste ca pe ‘stranepotul Generalului Kim Jwa Jin’. As minti daca as spune ca nu… Dar nu sunt tot timpul constient de asta. Mi s-a spus toata viata, inca de cand eram copil “Sa nu aduci dizgratie asupra familiei, sa nu intri in incurcaturi, sa nu duci o viata cu probleme”. Cred ca sunt deja obisnuit. Se pare ca sunteti foarte implicat in Marea Expeditie Istorica Cheongsanri in care mergeti impreuna cu studentii. E un program care permite studentilor sa viziteze locurile bataliilor purtate in trei provincii din Nord-estul Chinei si siturile istorice ale Goguryeo si Balhae unde isi aveau bazele activistii pentru independenta. Am participat la acest program inca din 2001 dar anul acesta imi place foarte mult din cauza ca membrii echipei “Eu sunt tu” ni se vor alatura. Vom simti urmele lui Ahn Joong-Geun in Harbin si planuim sa repetam doua ore pe zi (rade). Sunt sigur ca veti deveni si mai patriot din moment ce jucati in piesa “Eu sunt tu”. Nu am aceste sentimente pentru ca joc un rol in piesa, dar cred ca am ales “Eu sunt tu” si din cauza tuturor povestilor auzite [n.n. de-a lungul traseului Cheongsanri]. Pana pe la varsta de 30 de ani am fost destul de imatur. Mi-am acordat timp pentru un examen de constiinta insa si am realizat cum trebuie sa traiesc vazand eforturile mamei mele si toate activitatile in care se implica ea. Ati auzit vreodata spunandu-se ca ati fost un erou in viata anterioara? Nu mi-a spus asta niciun Ghicitor. Ah, am citit insa intr-un articol ca am fost Generalul Kim Jwa Jin in alta viata. Ummm, in cazul asta cum ar arata arborele meu de familie? (rade) Ati dori sa explicati vreo “neintelegere legata de Song Il-Kook” ? Ummm, ce ar putea fi? Si eu ma intreb ce cred oamenii despre mine. (Reporterul: Ummm…. Arogant, plicticos? Acum, dupa ce v-am cunoscut personal, nu mi se pare deloc ca ati fi plicticos). S-ar putea sa fiu vazut drept arogant. Cei din jur isi inchipuie asta probabil pentru ca m-am lasat de fumat si pentru ca petrec atat de mult timp in sala de sport. Dar ce as putea face de unul singur in Busan? Nu cunosc pe nimeni acolo si nu am unde sa ma duc, asa ca… fac sport. Cei care ma cunosc insa spun ca as fi bun sa joc intr-un serial de comedie. Poate peste vreo zece ani... (rade). Daca ar fi sa vorbiti despre cea mai mare schimbare in viata dupa ce v-ati casatorit, care ar fi aceea? Ummm. Milele de zbor parcurse au crescut o gramada. Locul de munca al sotiei mele se afla in Busan asa ca locuinta noastra se afla acum in Busan. Am zburat intr-acolo aseara si inapoi aici, in dimineata asta. Ce naveta lunga, nu-i asa?! Cum ati vrea sa ramana in amintire piesa “Eu sunt tu”? Am castigat deja atat de mult prin aceasta piesa. Ma face sa simt entuziasmul jocului adevarat si este atat de distractiv totul. Imi doresc ca aceasta piesa sa ramana in amintirea publicului. Ummm… si… (se gandeste). Nu pot sa spun sigur ca urmatorul meu proiect va fi tot o piesa, dar imi place scena atat de mult, incat mi-as dori sa fac din nou asa ceva, daca voi avea sansa. Ummm ... uite asa sunt eu. Am o multime de lucruri in minte dar mi-e greu sa le exprim in cuvinte. Ma simt frustrat de cate ori se intampla asta. Um, da, cred ca stiu ce vreti sa spuneti. Da, intelegi? (rade). E in regula. Te rog sa scrii despre asta in articol (rade). 4. Interviul se incheie Am oprit reportofonul si am incheiat interviul. L-am insotit in sala de repetitii pentru ca imi spusese ca “actorii din piesa au niste trupuri grozav de bine cladite”. Era ora 4 dupa amiaza si actorul Song Il-Kook si-a aratat firea atenta aducand cu el gustari pentru stomacurile goale ale colegilor. A avut apoi delicatetea de a insoti reporterul, la plecare, pana la usa. Cu toate ca este atat de organizat incat ii poti masura totul centimetru cu centimetru, nu cred deloc ca ar fi un ins plictisitor. E o persoana a carei carti de vizita consta intr-o “ placuta deschidere si sinceritate ". Din pacate, aceasta carte de vizita este scoasa la iveala doar din cand in cand. Ce pot sa spun este ca e foarte placut sa cunosti un interlocutor care iti ofera o astfel de carte de vizita neasteptata.
Posted on: Thu, 18 Jul 2013 18:20:50 +0000

Trending Topics



Recently Viewed Topics




© 2015