Un bucătar deosebit Krishnan s-a născut în Madurai, Tamil Nadu. A fost bucătar premiat de Taj Hotels, Bangalore și propus pentru un loc de muncă de elită în Elvetia. În timpul unei vizite la familia sa, înainte de a merge în Europa, a spus el, “am văzut un om foarte bătrân, mănânca literalmente propriile fecale de foame. M-am dus la un hotel din apropiere si le-am cerut ceea ce a fost disponibil. Au avut idli, am cumpărat si am daruit acelui bătrân. Credeti-mă, nu am mai vazut niciodată o persoană care să mănânce atât de repede. Pe măsură ce mânca, ochii i se umpleau de lacrimi. Acestea erau lacrimi de fericire.” Am văzut un om foarte bătrân. Își mânca propriile fecale de foame. M-am gândit, care este scopul vieții mele? Ce am de gând să fac? În hotelul de lux îmi hrănesc toți oaspeții, dar aici, în orașul meu natal, sunt oameni care trăiesc fără mâncare. Mi-am dat demisia și am început să-i hrănesc pe acești oameni din 2002. În dimineața asta facem Ven Pongal și Sambar. Ven Pongal este un amestec de orez și linte, iar pentru prânz am pregătit orez cu roșii și Sabji. Îi hrănim pe cei fără adăpost, bolnavi psihic și pe cei bătrâni care au fost abandonați de societate. Oamenii suferă pentru mâncare. Ei nu au ce mânca. Dacă nu le dai ceva de mâncare, vor muri de foame. Îi tund, îi rad, le fac baie pentru ca ei să simtă, psihologic, că sunt ăi ei ființe umane, că există oameni cărora le pasă de ei… au o mână de speranță, speranța de a trăi. Mâncarea este o parte. Iubirea este altă parte. Astfel, mâncarea este hrana fizică. Iubirea și afecțiunea pe care le-o arăți va fi hrana mentală. Brahmanii ar trebui să-i atingă pe acești oameni, să-i curețe… să-i imbrățișeze, să-i hrănească. Fiecare avem 5.5 litri de sânge. Sunt doar o ființă umană. Pentru mine toți sunt la fel. Care este scopul ultim al vieții? Este de a dărui. Începeți să dăruiți. Trăiți bucuria de a dărui.
Posted on: Fri, 19 Jul 2013 18:19:49 +0000
Trending Topics
© 2015