"nu în ultimul rând, îmi pare o glumă sinistră să fii un psiholog bun (orice ar însemna asta) fără să știi medicină, fără să fi citit și să citești enorm, din toate (inclusiv literatură), fără să fii apropiat de artă, muzică și alte universuri. eh, și, firește, fără să fi trăit tu însuți niște lucruri. deci la 25 de ani am impresia că ești mai degrabă un bou decât un psiholog" (opinie pe blogul voroncas.wordpress/) Sunt si eu un psihoterapeut tanar, nu mai am 25 de ani, dar mai am pana la 40. Cateva erori logice si informatii false din textul citat mi-au atras atentia si cred ca sunt necesare niste clarificari. Referitor la cerinta ca un psiholog sa "stie medicina", facultatile de psihologie si formarile in psihoterapie contin in programa cursuri de neurofiziologie si psihopatologie, in care se predau notiuni ce tin de structura si functionalitatea sistemului nervos si cursuri de mecanisme cognitive, in care se predau notiuni ce tin de procesele cognitive fundamentale. In ceea ce priveste nevoia perceputa ca un psiholog sa "citeasca enorm, din toate (inclusiv literatura)", cu siguranta ca este ceva necesar oricarei persoane, fie ca este psiholog, inginer sau poet. Toti isi pot face meseria acceptabil fara o cultura generala imensa, dar cu cat stiu mai multe, cu atat isi fac treaba mai bine. Si referitor la credinta ca un psiholog trebuie sa "traiasca niste lucruri", desi pare logic si intuitiv, psihologia experimentala indica altceva. Astfel, exista un fenomen al "fixitatii functionale" potrivit caruia experientele anterioare sunt uneori limitatoare pentru abilitatea umana de a rezolva probleme. Aplicatia in psihoterapie a acestui fenomen ar putea fi formulata astfel: cu cat "traim mai multe lucruri", cu cat tindem sa dam sfaturi plecand de la propria experienta, ceea ce nu e benefic in psihoterapie - nu incercam sa il schimbam pe celalalt dupa propria imagine. In ceea ce priveste recomandarea autorului de a se apela la neurologi, cu neurologi lucram mai rar, e adevarat, dar de multe ori lucram impreuna cu psihiatrii si combinatia intre medicatie si psihoterapie e validata stiintific (in sensul ca a functionat in studii repetate) pentru tratarea catorva simptome. Dar probabil ca precizarile mele nu sunt relevante, avand in vedere ca opinia citata mai sus nu s-a dorit a fi exacta si informata, ci doar artistica si se stie ca autorii de texte artistice nu au obligatia sa se exprime exact si sa fie informati, intrucat nevoia de a "citi enorm" apartine doar psihologilor... In fine, noi, "domnișoare conștiincioase, cucoane mămoase care au și ele o gospodărie de ținut, târfulițe descurcărețe, burtoși inerți" (citat din textul de pe blogul citat mai sus) avem ca scop, declarat macar, sa fim cat de cat utili oamenilor, pe langa scopurile noastre egoiste si materiale. Scopul dumneavoastra, stimate autor al blogului, care este, sa amuzati cititorii printr-un discurs devalorizator (hate speech) la adresa unei intregi categorii profesionale? Poate ca unii psihologi nu au o practica perfecta, poate ca unii nu propun intotdeauna tehnici validate stiintific, poate unii fac afirmatii false, poate unii trimit la preot, poate unii sunt si astrologi :(, poate ca unii nu au o cultura imensa, cu siguranta nici eu nu am, insa stiu colegi, inclusiv de 25 de ani, care se straduiesc din greu sa fie eficienti in cabinet si sa "citeasca enorm". Prin urmare, chiar daca opera fiecarui artist/autor trebuie sa fie incenzurabila si evaluata prin prisma libertatii de exprimare, daca ar fi sa imi permit, stimate autor al acestui text, daca sunteti cat de cat convins de necesitatea ca nu numai un psiholog sa fie informat si sa se exprime cat mai corect, cat si un autor de blog, v-as propune sa modificati titlul din "despre psihologi" in "despre unii psihologi". Radu-Nicolae Cocea, psiholog burtos, dar nu inert
Posted on: Tue, 23 Jul 2013 15:39:11 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015