1. Curtea a reţinut ca fiind contrară art. 10 din Convenţie condamnarea penală a avocatului prin fapta de a critica cu virulenţă strategia procedurală a procurorului.(Nikula/c./Finlandei, hotărârea din 21 martie 2002, CEDH, 2002 – II, par. 55.) 2. Avocatul justiţiabil este liber să participe la o manifestaţie, chiar dacă ea devine violentă, cu condiţia ca el să nu ia parte la violenţe (Ezelin/c./France – hotărârea din 24 aprilie 1991, seria A-2002, p. 37). 3. Avocatul trebuie să-şi exercite misiunea sa în onestitate şi în demnitate. Acesta îi impune unele limite în conduita extrajudiciară . Curtea a trasat clar şi exigent aceste limite şi în hotărârea Schöpfer/c./Elveţiei din 20 mai 1998 (Recueil, 1998 - III, p. 1083, par. 33), în care un avocat, fost parlamentar, a fost sancţionat disciplinar pentru că, înainte de a se judeca plângerea contra arestării clientului său, a organizat o conferinţă de presă în care a adus critici şi insulte magistraţilor, în special procurorului de caz. Sunt deosebit de clare şi edificatoare considerentele esenţiale ale Curţii: – par. 21: „Curtea reafirmă că statutul avocaţilor îi plasează într-o situaţie centrală în administrarea justiţiei, ca intermediari între justiţiabili şi tribunale, ceea ce explică normele de conduită impuse în general membrilor barourilor” (hotărârea Casado Coca/c./Spaniei din 24 februarie 1994, seria A nr. 285-A, p. 21). Între altele, Curtea a statuat deja că acţiunile avocaţilor, care sunt garanţii justiţiei şi a căror misiune este fundamentală într-un stat de drept, au nevoie de încrederea publicului (hotărârea De Haes/c./Belgiei din 24 februarie 1997, Recueil 1997-I, p. 234). – par. 31: „Reclamantul, avocat, fost parlamentar, de la început a atacat public funcţionarea justiţiei din Hochdorf (conferinţa de presă din 18 noiembrie 1992) şi, apoi, a intentat recursul legal; prin fapta sa, avocatul a adoptat un comportament incompatibil cu contribuţia pe care avocaţii o au la încrederea publicului în justiţie”. – par. 32: „Această constatare este accentuată de gravitatea şi generalitatea reproşurilor formulate de reclamant, ca şi prin tonul ales în acest scop în acea conferinţă de presă, considerată de el ca ultim recurs”. – par. 33: „Curtea apreciază că, în această privinţă, este necesar a se ţine seama de echilibrul dintre diferitele interese aflate în joc: dreptul publicului de a fi informat asupra chestiunilor care afectează funcţionarea puterii judiciare, imperativele unei bune administrări a justiţiei şi demnitatea profesiei de avocat, (Hotărârea Casado Coca, precitată, p. 21)”. – par. 34: „Curtea relevă generalitatea, gravitatea şi tonul doleanţelor exprimate de reclamant – în calitatea sa de avocat – asupra unei cauze penale aflată într-o procedură legală. Ea reţine că avocatul înainte de a exercita calea legală de atac contra măsurii de arestare a clientului său, a folosit presa, ca mod de atac al autorităţilor competente, în speţă Curtea de Apel şi Parchetul. În raport de cele ce preced, sancţiunea (amenda disciplinară) aplicată reclamantului de instanţe interne competente este proporţională, iar libertatea de expresie garantată de art. 10 din Convenţie, nu a fost încălcată”.
Posted on: Sun, 03 Nov 2013 19:26:03 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015