2. DIVINITATEA LUI ISUS CHRISTOS PROCLAMATĂ DE CĂTRE SINE ÎNSUŞI ÎN PERIOADA ACTIVITĂŢII SALE PĂMÂNTEŞTI. ÎNVĂŢĂTURA LUI ISUS CHRISTOS DESPRE SINE ÎNSUŞI 2.1.2.a. De unde vine Isus? Privind la momentul cand fariseii L-au învinuit pe Domnul Isus, zicând: “Tu mărturiseşti despre Tine Însuți: deci mărturia Ta nu este adevărată", Isus le-a răspuns cu autoritate: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, totuşi mărturisirea Mea este adevărată; căci Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc" (Ioan 8:14). Domnul Isus Christos, în toată perioada Sa pământească, a avut în permanență o conştiinţă clară despre originea Sa şi Se bizuia puternic pe acest fapt. În cursul aceleiaşi discuţii, El declară: "Voi sunteţi de jos; Eu sunt de sus; voi sunteţi din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta" (Ioan 8:23). Ceva mai devreme, într-o discuție privată avută cu Nicodim, Isus a declarat fără șovăire că s-a coborat din cer: „Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul omului, care este în cer” (Ioan 3:13). Această expresie, “Fiul omului care este în cer", indică faptul că Isus Christos pe pământ a fost perfect conştient de faptul că Ființa Lui nu se limita doar la starea asta, pe pământ, ci se găsea în acelaşi timp "în cer". Schimbarea la faţă de mai târziu a fost identificată cu ridicarea unui voal, arătând ceva din această realitate a cerului, în care Domnul era prezent în mod permanent. În discursul Său despre pâinea vieţii, spre exemplu, Christos a repetat de mai multe ori că S-a coborât din cer! (Ioan 6:33, 51). Iudeii au înţeles atunci foarte bine ce pretindea El că este, şi ca drept urmare au replicat sfidători:„Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif... Cum dar zice El: „Eu M-am coborât din cer?" (Ioan 6:42). Departe de a-Şi modifica afirmaţia, ca să-i ajute pe cei ce o considerau greu de admis ("prea de tot", zice textul), Isus subliniază încă odată acest adevăr, adresandu-se de astă dată ucenicilor Săi: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu- Se unde era mai înainte?" (Ioan 6:61-62). 2.1.2.b. Preexistenţa Lui. O declaraţie semnificativă în acest sens făcută de către Isus Christos a stârnit mare opoziţie din partea iudeilor: „Mai înainte ca să se nască Avraam, SUNT EU" (Ioan 8:58). El Își afirma astfel preexistența. Nu numai că Domnul pretinde că există înainte de Avraam, ci Își însuşeşte titlul Dumnezeului veşnic, al cărui nume este "EU SUNT" – “YHWH” - (Ex. 3:14 "EU SUNT" este sensul Numelui Sfânt tradus prin YAHWEH, Iehova, Domnul Dumnezeu). Ascultătorii Lui au înțeles din nou foarte bine ideea și au luat pietre în mâini ca să-L omoare pentru blasfemie! Isus mai exprimă odată absoluta intimitate și slavă eternă pe care o împărtășește cu Dumnezeu şi în rugăciunea Lui de Mare Preot: „Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine Însuți cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea" (Ioan 17:5). 2.1.2.c. Una cu Dumnezeu (aceeaşi natură) Punctul culminant al acestor afirmaţii se găseşte în (Ioan 10:30): "Eu şi Tatăl una suntem", adică: noi suntem "o singură realitate". Atunci Iudeii iarăși au luat pietre ca să-L ucidă. Isus le-a zis: “V-am arătat multe lucrări bune, care vin de la Tatăl Meu; pentru care din aceste lucruri aruncați cu pietre în Mine?” Iudeii I-au răspuns: “Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, și pentru că Tu, care ești un om, Te faci Dumnezeu”. Isus nu indica aici numai o unitate în scop, ci o unitate de natură, de esenţă. Nu putea fi mai clar decât atât: ascultătorii momentului, posedând o educație religioasă înaltă (fariseii, cărturarii, preoții) au înțeles pretenția lui Isus de divinitate. Ei aveau doar două posibilități: să se smerească și să cadă înaintea Lui așa cum au făcut-o mai devreme magii și ucenicii, ori să respingă pretenția Lui și să-L judece pentru blasfemie. Din nefericire, ei au ales a doua opțiune. Însă, observați că Isus nu a răspuns acuzației lor, pentru că era corect. El într-adevăr pretindea că este Dumnezeu! Din acest adevăr decurge consecinţa menţionată în (Ioan 14:9) "Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl". 2.1.2.d. Subordonat lui Dumnezeu (Persoană diferită) Isus a declarat că este una cu Dumnezeu prin aceeaşi natură; însă El a subliniat şi poziţia Lui, funcţia Lui subordonată Tatălui. S-a autointitulat Fiul, adăugând: „Tatăl este mai mare decât Mine" (Ioan 14:28). Christos S-a coborât din cer ca să facă nu voia Sa, ci voia Celui ce-L trimisese„Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif... Cum dar zice El: „Eu M-am coborât din cer?" (Ioan 6:42). Departe de a-Şi modifica afirmaţia, ca să-i ajute pe cei ce o considerau greu de admis ("prea de tot", zice textul), Isus subliniază încă odată acest adevăr, adresandu-se de astă dată ucenicilor Săi: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu- Se unde era mai înainte?" (Ioan 6:61-62). 2.1.2.e. Mai presus de îngeri. După cum s-a văzut, citatele de mai sus sunt luate toate din cea de-a patra Evanghelie, scrisă de către Apostolul Ioan tocmai cu scopul de a prezenta natura divină a lui Isus Christos. Dar afirmaţiile lui Christos în Evangheliile sinoptice sunt tot atât de extraordinare ca și cele scrise în Ioan: de exemplu, Domnul Se aşează mai presus de îngeri (Matei 13:41; 24:31; Marcu 13:32), sau El va fi Judecătorul tuturor oamenilor (Matei 25:31-46; Ioan 5:27). În Pilda Vierilor, Christos face o aluzie la Persoana Sa sub chipul "fiului prea iubit" al stăpânului viei. El Se distinge astfel de tot şirul proorocilor care L-au precedat, afirmând că El este în mod unic Fiul lui Dumnezeu. Mai târziu, la procesul Său religios, El declară că este "Fiul Celui binecuvântat" şi vesteşte că în curând se va vedea "Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului" (Marcu 14:61-62; Luca 22:70). 2.1.2.f. Obiectul credinţei și al închinării. În sfârşit, Isus Se prezintă pretutindeni ca adevăratul și unicul obiect al credinţei. Aceasta urmează în mod logic afirmării dumnezeirii Sale: "Toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl", (Ioan 5:23). El cere o ascultare deplină şi supremă şi nu îngăduie nici unei legături omeneşti să se interpună între El şi ucenicul Său (Matei 16:24; Luca 14:26). El Se oferă ca izvorul care ţâşneşte (Ioan 5:40), care dă viaţa veşnică celui care crede în El (Ioan 10:28;8:51; 11:25). El este Acela care satisface năzuinţele cele mai adânci ale omului şi dă odihnă sufletului trudit (Ioan 7:37-38; Matei 11:28). Isus acceptă adoraţia ucenicilor Săi după umblarea pe apă (Matei 14:33). În cultura evreiască închinarea era adusă doar Dumnezeului adevărat (YHWH); acțiunile ucenicilor arată că ei au recunoscut că Isus este o ființă divină. Iar Isus nu-i corectează, nici nu le spune: “Nu înțelegeți că sunt doar un profet muritor? Opriți-vă să vă închinați Mie!” Mai degrabă, El a primit închinarea lor, știind că într-adevăr este Dumnezeu în trup uman. Acceptă adoraţia femeilor care vizitaseră mormântul după înviere şi cea a ucenicilor în momentul înălţării Sale. Semnificativ este felul Său de a aproba credinţa ucenicilor, exprimată de Petru: „Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu". "Nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta", declară El, "ci Tatăl Meu care este în ceruri" (Matei 16:16-17; Ioan 11:25-27). Acceptă reacția de închinare a lui Toma în momentul în care i se arată înviat: Apoi a zis lui Toma: “Adu-ți degetul încoace, și uită-te la mâinile Mele; și adu-ți mâna, și pune-o în coasta Mea; și nu fii necredincios, ci credincios.” Drept răspuns, Toma I-a zis: “Domnul Meu și Dumnezeul Meu!.” “Tomo” i-a zis Isus, “pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice decei ce n-au văzut și au crezut" (Ioan 20:27-29 ). Acest ucenic a înțeles, datorită învierii Sale, cine este de fapt Isus: s-a închinat smerit înaintea Lui și a declarat adevărata Lui identitate: “Domnul meu și Dumnezeul meu!” Isus nu doar a acceptat declarația lui, dar a și binecuvântat pe toți ucenicii și implicit pe noi astăzi, toți care ajungem la aceeași înțelegere a Divinității Sale și la același fel de închinare smerită. Domnul Isus Christos a continuat să accepte fără rezerve închinarea ucenicilor înainte de înălțarea Sa la cer: “Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galilea, în muntele unde le poruncise Isus să meargă. Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit.” (Matei 28:16- 17). Nu putem să nu observăm faptul că lui Isus I se aduce închinare la nașterea Sa, de-a lungul lucrării Sale, după înviere și aici din nou, tocmai înainte de înălțarea Sa fizică la cer. Natura Sa Divină, ca parte a Dumnezeirii (împreună cu Tatăl și Duhul Sfânt), nu poate fi pusă la îndoială decât cu riscul de a declara ca inexacte și incorecte toate declarațiile făcute de către Isus Christos în Scriptură, atât cu privire la Persoana Sa cât și cu privire la toate celelalte lucruri pe care El le-a afirmat. În final, lui Isus se va închina orice făptură în cer: “Și pe toate făpturile, care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, și tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: “A Celui ce șade pe scaunul de domnie, și a Mielului să fie lăuda, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor!” Și cele patru făpturi vii ziceau: “Amin!”. Și cei douăzeci și patru de bătrâni s-au aruncat cu fața la pământ, și s-au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor.” (Apocalipsă 5:13-14). Ultima carte din Biblie arată în mod profetic spre timpul când fiecare făptură umană va ști și va recunoaște că Isus, “Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29) este El Însuși Dumnezeu, pe care trebuie să-L lăudăm, să-L onorăm și să ne închinăm Lui, și cu siguranță nu un simplu mort a cărui identitate trebuia să fie promovată de un imperator roman (Constantin) sute de ani după ce El a umblat pe planeta aceasta. CONCLUZIE Isus Christos este Dumnezeu! De ce lucrul acesta contează atât de mult? Însuși Domnul Isus Christos, și mai apoi ucenicii Lui, au făcut adevărul foarte clar, după cum am văzut în paginile acestei lucrări, despre cine ERA și ESTE El și cât de imperativ este să înțelegem și să îmbrățișăm acest adevăr. Să ne oprim un pic la cuvintele Lui care atestă importanța vitală a identității Sale: “Eu Sunt Pâinea Vieții, Eu Sunt Pâinea Vie care s-a coborât din cer, Eu Sunt Lumina lumii, Eu Sunt Ușa, Eu Sunt Păstorul cel Bun, Eu Sunt Învierea și Viața, Eu Sunt Calea, Adevărul și Viața, Eu Sunt Vița, Eu Sunt Împărat, Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin. www,klesis.it ( 'CRISTOS, DUMNEZEUL - OM ' / Saulea Felix )
Posted on: Sat, 20 Jul 2013 18:33:39 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015