28 noiembrie 1918: La Cernauti s-a votat unirea Bucovinei cu Romania. Odata cu prabusirea Austro-Ungariei in 1918, In Bucovina s-au format Consiliile Nationale, care si-au indreptat atentia catre structurile de putere ale nationalitatilor lor. Consiliul National Roman a inceput sa coopereze cu Romania, in timp ce Consiliului National Ucrainean a primit sprijin de la conationalii din Galitia, care doreau anexarea Bucovinei la republica lor. O Adunarea Constituanta convocata de romani la 14/27 octombrie 1918 a format un Comitet Executiv, caruia guvernatorul austriac al provinciei predat puterea. Acest Comitetul Executiv a convocat pe baze democratice un Congres General al Bucovinei pentru 15/28 noiembrie 1918, la Cernauti, in care au fost alesi 74 de romani, 13 ruteni, 7 germani si 6 polonezi in conformitate cu compozitia lingvistica. Evreii nu au fost inregistrati ca un grup separat, iar ucrainenii au boicotat Congresul. Congresul l-a ales pe politicianul bucovinean Iancu Flondor in calitate de presedinte, si a votat pentru unirea cu Regatul Romaniei, fara conditii. In declaratia de unire se motiva ca, pana la preluarea acesteia de catre Habsburg in 1775, Bucovina a fost inima Principatului Moldovei, ca acolo se aflau gropnitele Domnesti (locurile de inmormantare ale voievozilor moldoveni) si ca romanii fac uz de Dreptul de libera hotarare de sine (dreptul la auto-determinare). Dupa o cerere oficiala a lui Iancu Flondor, trupele romane au patruns in Bucovina si au preluat rapid control asupra teritoriului in ciuda protestelor si a opozitiei ucrainenilor, ale caror bande inarmate au fost respinse peste Nistru. Unirea Bucovinei cu tara-mama fost recunoscuta pe plan international in 1919, dupa semnarea Tratatul cu Austria, de la Saint-Germain.
Posted on: Thu, 28 Nov 2013 19:04:18 +0000