A pune capăt războiului dinlăuntrul tău înseamnă a pune capăt conflictului dintre toate personalităţile tale. îţi poţi elibera şinele umbrit de povara energiilor reţinute din trecut, creînd condiţii pentru pacea interioară, deoarece frica de a fi rănite este cea care face ca vocile tale interioare să nu aibă încredere una în cealaltă. Dar nu poţi găsi o soluţie pentru aceste tensiuni pînă cînd nu vei cunoaşte din ce sînt alcătuite personalităţile tale lăuntrice. Personalităţile sînt alcătuite întotdeauna din acelaşi lucru — din vechi energii ataşate memoriei. De pildă, să zicem că îţi aminteşti cum ai fost pedepsit pe vremea cînd erai copil pentru lucruri pe care nu le-ai făcut. Energia resentimentului sau a sentimentului de injustiţie va fi ataşată memoriei şi vei începe să construieşti un fragment de personalitate — copilul plin de resentimente —, care va dăinui pînă cînd energia va fi eliberată. Copilul plin de resentimente din interior este doar o porţiune de memorie ce aşteaptă să-şi descarce energia reţinută; pînă cînd această descărcare nu va avea loc, energia nu va fi deblocată. Deoarece amintirile tale se asociază atît unor întîmplări fericite, cît şi unora dureroase, personalităţile lăuntrice apar în forme plăcute şi neplăcute. Este plăcut să-ţi aminteşti cum ai fost răsplătit pentru că ai făcut o treabă bună; este neplăcut să-ţi aminteşti cum ai fost criticat. Dar aceste amintiri opuse nu se anulează una pe cealaltă; ele îşi păstrează integritatea şi se află în conflict cu cele opuse. Este în natura fiecărei judecăţi să spună „Am dreptate, chiar şi atunci cînd experienţa următoare o contrazice cu totul. Critica sau pedeapsa nemeritafă vor rămîne şi vor repeta acelaşi scenariu la nesfîrşit, deşi în următorul compartiment o altă energie îşi va exprima punctul de vedere în legătură cu o răsplată meritată. Poţi intra cu uşurinţă în legătură cu aceste energii reţinute. Stai un moment singur cu tine însuţi într-o încăpere liniştită. Respiră uşor. Fără a schimba ritmul respiraţiei, observă doar cursul ei liniştit. Nu merge mai departe pînă cînd respiraţia ta nu devine uşoară şi ritmică. Cînd devine aşa, încearcă să-ţi aminteşti un incident extrem de neplăcut din trecut, unul care implică emoţii negative puternice, precum ruşinea, umilinţa sau vinovăţia. Să spunem că ai fost prins trişînd la un examen sau furînd. Nu contează dacă incidentul a fost mic sau a fost serios, ci dacă a fost urmat de o emoţie de durată. Adu-ţi în minte imaginea vie a acelui incident şi încearcă să retrăieşti sentimentele care l-au însoţit. Acum observă-ţi respiraţia — nu mai este atît de uşoară. în funcţie de tipul de emoţie pe care o chemi în amintire, respiraţia ta va deveni inegală sau superficială; s-ar putea chiar să gîfîi sau să-ţi ţii respiraţia. Aceste schimbări arată faptul că respiraţia este o oglindă a procesului de gîndire şi, în special, a oricărei emoţii reamintite. Experimentezi trei componente despre care am mai vorbit: amintire, energie şi ataşare. Cînd toate acestea trei se unesc, obţii începutul unei subpersonalităţi. Toate subpersonalităţile vor acelaşi lucru: să se exprime prin tine. Copilul care plînge, copilul singur, adolescentul frustrat, îndrăgostitul plin de speranţe, cel ce munceşte cu ambiţie — toţi vor să prindă viaţă prin tine. Şi aşa şi fac, într- un anumit fel. Nici o personalitate nu îşi găseşte vreodată împlinirea completă de una singură: prin urmare, fiecare trebuie să facă larmă pentru a-şi găsi un loc sub soare — sau în întunericul umbrei. Conflictul ce apare este cel care face ca viaţa omului să fie atît de ambiguă, atît de plină de lumină şi de întuneric. Magul trăieşte însă doar în lumină. Asemeni unui copil, magul nu-şi reţine energia. Eliberîndu-şi toate ataşamentele memoriei ce alimentează războiul lăuntric, magul a trecut dincolo de personalitate pentru a locui în conştiinţa pură. Calea ce ne duce de la starea de muritor la starea de mag poate părea misterioasă, dar de fapt este complet naturală. Nu este nevoie decît de acel echilibru pe care cursul vieţii este perfect capabil să-l păstreze. Există multe căi de a elibera vechile energii. Una dintre cele mai puternice este de a recunoaşte pur şi simplu că ele există. în loc să negi faptul că simţi ruşine sau vină, de pildă, priveşte la tine însuţi şi spune-ţi „Mă simt astfel. Deseori, acest moment de conştientizare de sine este de ajuns, deoarece, în ultimă instanţă, prin tăgăduirea ta, toate energiile sînt prinse ca într-o capcană. Depăşeşte tăgăduirea şi jumătate din bătălie e cîştigată. Recunoaşterea este o formă de acceptare de sine. Nu trebuie să spui: „Este în regulă dacă simt ruşine sau vinovăţie, pentru că de fapt tu vrei să scapi de aceste energii, nu să le perpetuezi. Dar este bine dacă spui: „Am aceste sentimente. Ele sînt reale. Una dintre cele mai eficiente tehnici pentru a depăşi tăgăduirea este, încă o dată, folosirea respiraţiei. Stai jos într-o încăpere liniştită şi relaxează-te. Trage acum aer în piept cum vrei, superficial sau profund, apoi expiră-1 firesc. Nu impune nici un ritm sau efort, doar respiră. S-ar putea să-ţi dai seama că oftezi sau gîfîi; este în regulă. Acum inspiră încă o dată şi lasă din nou aerul să iasă, fără a-1 forţa sau a-1 reţine. în timp ce continui să respiri astfel, Iasă orice emoţie sau imagine care-ţi vine în minte să se ridice la suprafaţă. Acest proces poate fi ajutat dacă îţi concentrezi atenţia asupra inimii sau asupra oricărei alte părţi a trupului unde simţi ceva — unele locuri ale trupului sînt strîns asociate cu emoţiile. Pe măsură ce continui acest exerciţiu, energiile tale reţinute vor începe să curgă în afară. Simptomele acestei descărcări ar putea include amintiri ceţoase, umbre de sentimente sau chiar exprimări puternice ale emoţiilor, precum plînsul. (Dacă sentimentele devin prea puternice, opreşte exerciţiul şi odihneşte-te cu ochii închişi timp de cinci minute.) Mulţi oameni au atît de multă energie depozitată, încît adorm imediat cînd practică acest fel de respiraţie — este semnul unei profunde oboseli reţinute, care se eliberează în corpul tău. Dacă nu simţi nici o eliberare de energie sub forma pe care ţi-am descris-o, înseamnă că-ţi foloseşti mintea pentru a o reţine. Mintea poate fi depăşită prin schimbarea uşoară a respiraţiei: încearcă să gîfîi destul de repede. Respiraţia aceasta rapidă, de suprafaţă, ritmică va distrage mintea conştientă şi va lăsa energiile să se scurgă dincolo de ea. Poţi practica acest gen de respiraţie timp de un minut sau două, nu mai mult, pentru că eliberarea energiilor poate deveni lesne prea puternică. Acest exerciţiu poate fi repetat pentru a da afară vechile energii reţinute, dar este de asemenea foarte folositor pentru a învăţa să te descarci de orice emoţie sau sentiment nou pe care vrei să-l scoţi în afară. La fel ca oricare altă trăsătură a ta, umbra vrea să se exprime şi să devină liberă, iar primul pas constă în a găsi o cale naturală, confortabilă de eliberare a energiilor negative şi de a nu le ţine depozitate în cavernele ascunse ale minţii. Deepak Chopra
Posted on: Thu, 07 Nov 2013 19:49:23 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015