Această nobilime de partid... Motto: „Îndrăzni-va cineva să - TopicsExpress



          

Această nobilime de partid... Motto: „Îndrăzni-va cineva să afirme că soarele e fals? (Publius Vergilius Maro) România se năruie în privirile pierdute în gol ale celor pe care-i întâlnesc zi de zi. Şi înţeleg din privirea lor abandonare, speranţe trădate, furie şi mai ales, într-un adânc sufletesc, dorinţa de a lupta. Românii ştiu şi înţeleg foarte bine că nu există nici o legătură între ei şi clasa politică, această nobilime de partid formată din nomenclaturişti, UASCR-işti, UTC-işti, intelectuali de contrabandă, clienţi de adunătură ideologică. Românii cunosc minciuna care le este servită mereu drept adevăr, imoralitatea oferită drept moralitate, incompetenţa descrisă drept performanţă. Iată un caz: Nicolăescu, ministrul Sănătăţii. Profesia lui a fost şi rămâne aceea de aprovizioniarist. Înainte de 1989 aproviziona cu rulmenţi, bobine şi bujii depozitele destinate acestor mărfuri. Cum să treacă aprovizionaristul Nicolăescu de la bobine şi bujii la mănuşi chirurgicale? Cum poate selecta un specialist în bobine şi bujii lista medicamentelor compensate? Pe ce criterii de performanţă poate el destitui un manager de spital? Managerul Spitalului „Marie Curie” a luat atitudine la începutul acestui an împotriva unui abuz mizerabil semnat de aprovizionaristul Nicolăescu şi apoi, mai grav, susţinut şi contrasemnat de medicul Raet Arfat: suspendarea programului de prevenire a deceselor în prematuritate. Aceşti bani erau destinaţi pentru a salva viaţa sufletelor care se nasc prematur în maternităţile din România! Dar la „Marie Curie” s-a luat atitudine, a fost chemată presa şi s-a arătat: copilul acesta va muri pentru că o să dispară asta, copilul celălalt este pe moarte pentru că nu mai avem asta... şi tot asa. Funcţionărescu a trebuit să înapoieze o parte din banii acestui program, dar nu a uitat. Politrucul comunist nu poate uita, ratatul nu poate ierta atitudinea performanţei, care i se opune prin simpla ei manifestare publică. Ceea ce este mai grav aici este complicitatea la tăcere şi trădare a lui Raed Arafat, care este medic. Prin acţiunea sa de a accepta măsurile abuzive ale unui vânzator de bobine, fie el şi ministru al Sănătăţii azi, Arafat a trădat aşteptările colegilor săi precum şi speranţa la viaţă a copiilor României. Românii s-au săturat, le este silă să mai vadă cum un lider politic numit „Căcărău” susţine cu tupeu un penal ca Fenechiu; cum un trădător de neam ca Liviu Dragnea uită să aibă atitudine fermă împotriva manifestărilor de nesupunere civică a UDMR-iştilor extremişti din Harghita şi să zâmbească tâmp în timp ce România se destramă; cum agramaţii Mircea Duşa şi un banal Pricopie de la învăţământ îşi dau cu părerea despre Siguranţa Naţională şi educaţia tinerilor. Această nobilime de partid nu ne mai reprezintă! Români, această adunătură de şacali nu are nici o legătură cu viaţa noastră, nu ne mai aparţin în nici un fel! Să le în întoarcem spatele şi să nu le mai oferim susţinere! Este posibil ca România să ajungă pe marginea prăpastiei: în incapacitate de plată şi cu teritoriul naţional sfârtecat. Dar trebuie să fim pregătiţi măcar atunci să luăm atitudine, să acţionăm ferm şi să fim corp comun în faţa duşmanilor noştri din interior, aflaţi în slujba inamicilor României din exterior. Dacă Liviu Dragnea nu este deranjat de nesupunerea civică din secuime, de ce să nu le oferim noi, românii, o lecţie de nesupunere civică acestor şarlatani politici?! Lucrurile nu sunt definitiv pierdute în România. Încă mai există voinţa de cunoaştere. Încă mai există voinţa de continuare. Încă mai există voinţa de luptă. Cunoaşterea Adevărului, continuarea în Istorie şi victoria asupra duşmanilor sunt Marele Război pe care îl aşteaptă România şi pe care îl vor purta românii. Democraţia cere organizare iar soluţia există. Soluţia aceasta este simplă şi se bazează pe: selecţionarea elitei; completarea cu naţionalismul; înaintarea la aristo-democraţie. Democraţia trebuie puternic organizată şi inteligent dirijată. Ea este garanţia continuării în istorie şi matca dezvoltării continue. Ultima speranţă este în credibilitatea celor care nu se văd şi nu se aud, dar se gândesc şi se aşteaptă. Nu poate fi ucisă România! Din subsolul societăţii şi din lumea interlopă mereu apar trădători cu mască de politicieni şi cu afişul de guvernanţi, care ne înfig pumnalul în spate şi ne duc la pieire din proprie vinovăţie. Ne obligă să nu părăsim România, ne obligă la vigilenţă şi curaj, ne obligă la luptă şi victorie, ne obligă la viitorul depăşind trecutul. La ce ne obligă în plus vor afla duşmanii atunci când li se vor smulge armele din mâini pentru a le înfige în propriile lor hoituri... Adrian Majuru
Posted on: Mon, 15 Jul 2013 05:57:16 +0000

Trending Topics



Recently Viewed Topics




© 2015