Am citit ieri un interviu extrem de interesant, al dlui dr Leonard Velcescu, specialist in istoria dacilor. Viziunea dumnealui (pentru mine inovatoare) dar cine sunt eu....?, mi-a modelat pozitiv gandirea. Marturisesc ca n-am analizat niciodata dacul din aceasta perspectiva. L-am vazut mandru, puternic, abil, dar nu superior romanului. Poate egalul romanului, pana la un anumit punct, limita fiind ingenuncherea lui, si nu neaparat datorita cuceririi romane in sine cat datorita faptului ca regele lui a preferat sinuciderea decat umilirea. Am citit cartea d-lui prof. Iscru Traco-geto-dacii natiunea matca......Sincer, am crezut ca este o fabulatie faptul ca statuile reprezentand daci aveau dimensiuni impresionante. Dupa a doua parere, ma declar convinsa. Posibil ca romanii si i-au imaginat pe daci ca pe niste fapturi mitice, avand puterea si forta de a le face fata, de a le tagadui planurile expansioniste. O imagine frumoasa, de mandrie, cel putin pentru mine. Intotdeauna m-am considerat urmasa a dacilor, am un feeling in legatura cu asta. Nu stiu daca e o nerozie sau o speculatie, se spune ca persoanele care au lobul urechii lipit de tegumentul capului sunt dace iar persoanele care au lobul urechii dezlipit sunt romane. Evident ca exista doar 2 tipuri de loburi in toata lumea si nu toata omenirea se trage din daci sau din romani, insa imi place sa cred ca sunt un pui de dac. Faptul ca am ales sa ma incinerez, alegere facuta inca de la varsta la care nu intelegeam mare lucru din religia ortodoxa, spune ceva? O chemare nativa la radacini? Nu cred in miracolul vietii de apoi, sunt adepta faptelor si lucrurilor concrete, palpabile, vizibile si auzibile. Nu fac parte din generatia care a studiat religia la scoala, iar in familie s-a cultivat destul de sumar ideea de credinta ortodoxa, mai mult bunicii indemnau la rugaciune si cumintenie/curatenie sufleteasca (idee practicata oricum de toate religiile omenirii). In schimb, in facultate, la cursul de istoria religiilor, am studiat religiile lumii. Dintre toate religiile, am ales sa dezbat religia strabunilor nostri, nu pe acele credinte consacrate (crestinism, budism, hinduism, etc), desi se cunosc atat de putine informatii despre zamolxianism. Iarasi, o revenire la radacini, o atractie inconstienta fata de trecutul nostru dacic? Pure intamplari? Posibil sa ma indoiesc dar, faptul ca, la un moment dat, in viata, cunosc o persoana care ma indeamna la studiu asupra dacilor, determinandu-ma sa cercetez mai in amanunt...asta da semn de atractie fata de dacism. Caci, da, suna bine termenul, e original si originar, e real, e curat. As putea spune ca-i mai curat decat termenul românism, fara a ignora insa românismul, dar dacismul este anterior românismului. In concluzie, ce am citit m-a rascolit pozitiv, mi-a dat chemare la studiu, m-a determinat sa-mi caut mai adanc radacinile neamului nostru dacic. Si m-a emotionat, mi-a intiparit in minte oameni simpli, curati la suflet, demni, curajosi, calzi. Daci care pot fi pusi, fara exagerare, in icoane, in locul sfintilor imprumutati din Biblie, de care sunt straina. Românii se inchina la sfinti iudaici si crestini, in timp ce Zamolxe stapaneste Carpatii dinainte de invazia crestinismului. Viziunea asupra dacismului trebuie reevaluata, trebuie evidentiat rolul sau in formarea noastra ulterioara ca natiune. In definitiv, dacii au fost stapani pe meleagurile carpato-danubiano-pontice, au ramas aici, in timp ce la 200 de ani de la razboaiele daco-romane, romanii s-au retras. N-am putea spune ca romanii care au ramas aici, s-au dacizat? Nu cred ca gresim cu nimic spunand ca ei s-au adaptat traditiilor, indeletnicirilor dacice, au devenit bastinasi (sau barbari, cum le spun unii istorici), ulterior formandu-se natiunea careia astazi ii spunem România. statuidedaci.ro/ro/contact/8-interviu-cu-dr-leonard-velcescu
Posted on: Wed, 13 Nov 2013 10:58:16 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015