Am mai pus această parabolă aici, anul trecut, dar adineauri am dat iar peste ea:) Nu ştiu cine a scris-o. "Se spune ca doi copilași vorbeau unul cu celălalt, în burta mamei. - Tu crezi în viața de după naștere? - Desigur! După naștere trebuie să urmeze ceva… Probabil că ne aflăm aici, tocmai pentru a ne pregăti pentru ceea ce urmează. - Ce prostie! După naștere nu urmează nimic. Și, de altfel, cum ar putea să arate? - Nu știu exact, dar desigur că va fi mai multă lumină, decât aici. Poate că vom umbla pe propriile picioare și vom mânca cu propria gură… - Ce ciudat! Nu se poate să umbli. Iar ca să mănânci cu gura, chiar că ar fi de râs! Doar noi mâncăm prin cordonul ombilical… Însă ia să îți spun eu ceva: putem exclude viața de după naștere, pentru că deja acum e prea scurt cordonul ombilical. - Ba da, ba da, cu siguranţă va fi ceva. Însă, probabil, ceva mai altfel decât ne-am obișnuit noi, aici. - Păi de acolo nu s-a întors nimeni.. Odată cu nașterea, viața se termină, pur și simplu. De altfel, viața nu este altceva decât o permanentă înghesuială, într-un întuneric profund. - Eu nu știu exact cum va fi, dacă ne vom naște, dar desigur că o vom găsi pe MAMA, iar ea va avea grijă de noi. - Pe mama? Tu crezi în mama? Și după tine, unde ar putea ea să fie? - Păi oriunde în jurul nostru. Doar trăim în ea și prin ea. Fără ea, nu am fi deloc. - Eu nu cred asta! Eu nu am văzut nicicând nici un fel de mamă, așa că e evident că nu există! - Dar, uneori, când suntem în liniște, o auzim cum cântă, simțim cum mângâie lumea din jurul nostru. Știi, eu cred ca viața adevarată ne așteaptă abia de acum încolo!"
Posted on: Thu, 08 Aug 2013 14:41:26 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015