Americanii sunt sătui de războaie. Da, dar și noi suntem sătui de șmecheriile ieftine prin care ei le declanșează! Autor: Ion Cristoiu După un deceniu de conflict, americanii sînt sătui de războaie – a declarat secretarul de stat al SUA, John Kerry, într-un discurs menit a justifica o intervenţie militară în Siria. Romania lui Cristoiu Da, am replica noi, ăştia de trăim în ţări care n-au avut şansa de a deţine arsenale nucleare, dar şi planeta s-a săturat de şmecheriile prin care America a declanşat, după cel de-al doilea Război mondial, războaie după războaie, în diferite locuri de pe Glob, fără o altă raţiune decît aceea de a arăta Omenirii că Jandarmul Mondial, Imperiul cu bulanul atomic e la Washington. Şmecheria, folosită şi în aceste zile, pentru a justifica o intervenţie militară americană în Siria, fără mandat ONU, e simplă: Se invocă un „incident“, mai mult sau mai puţin obscur. „Incidentul“, dovedit ulterior ca fiind o diversiune ticluită de Serviciile secrete americane, dă naştere la o vîrtelniţă de vorbe mari: Dreptul internaţional, Pacea Lumii, Securitatea SUA (sic!), Drepturile Omului, Protejarea Democraţiei. Sub ciuperca unei propagande agresive, la care iau parte posturile planetare de ştiri, SUA comit ceea ce chiriaşii de la Casa Albă numesc un act dictat de responsabilitatea SUA pentru pacea lumii, iar Istoria, mult mai realistă, numeşte Agresiune. Aşa au procedat de-a lungul Istoriei toate imperiile mai mult sau mai puţin universale de la un moment dat: Imperiul Napoleonian, Geermania lui Hitler, URSS-ul lui Stalin. Cînd e vorba de a justifica o agresiune, o încălcare a dreptului internaţional, „incidente“ se găsesc pe toate drumurile. În Siria, ţară din Orientul Apropiat şi, astfel, definită printr-un haloimăs politico-religios, se desfăşoară de ceva vreme un Război civil. Atenţie! Un Război civil, nu o revoltă populară, în care milioane de oameni, fără o altă armă decît strigătul, protestează împotriva regimului. Rebelii, înarmaţi pînă în dinţi de suniţii fundamentalişti din Arabia Saudită şi Quatar, dar şi de Occident, luptă cu arma în mînă. Dat fiind că luptă cu arma şi nu cu pumnii goi, se înţelege că ei omoară oameni. Oameni care nu sînt altceva decît sirieni. Regimul Assad, înarmat pînă în dinţi de-a lungul anilor, dar şi de Rusia, se bate cu rebelii. Dat fiind că se bate nu cu vorba, ci cu tunul, regimul Assad omoară şi el oamenii. Oameni care, ca şi-n cazul celor uciși de rebeli, tot sirieni sînt. Deşi războiul civil durează de ceva timp, nici una dintre părţi n-a tranşat conflictul în favoarea sa. Asta înseamnă că nici una dintre tabere n-are acel sprijin popular total, cel care ar face să se încline balanţa într-o parte s-au alta. Situaţia nu e nouă. S-a mai întîmplat în Irak, în Afganistan, în Libia, în Mali. Ar putea să apară şi în Egipt. Ca şi în cazurile anterioare, rebelii din Siria, incapabili să obţină sprijinul popular total, s-au gîndit să apeleze la ajutor străin. Formulă veche de cînd lumea pe planetă. Pentru a ajunge la Putere, o forţă dintr-o ţară mică, amărîtă cere ajutorul unei Mari Puteri de la vremea respectivă. Rebelii din Siria au cerut ajutor Occidentului, Americii, în primul rînd. Fără a-şi da seama că în Siria chestiunea de esenţă o reprezintă încetarea războiului civil, Occidentul a dat rebelilor arme cu nemiluita. Şi Rusia a dat arme regimului Assad. Numai că în timp ce Moscova le-a dat contracost, fără a folosi cuvinte mari, Occidentul a dat rebelilor arme, în numele Democraţiei, al Drepturilor Omului, al Păcii şi al altor bla-bla-uri propagandistice. Nici înarmarea pînă-n dinţi, nici sprijinul informativ, nici sprijinul politic n-au reuşit să aducă rebelilor victoria asupra regimului Assad. Ba mai mult, în ultimul timp, armata guvernamentală a început să înregistreze victorii. Pe acest fond a apărut bomba cu folosirea armelor chimice de către armata guvermentală. Acuzaţia, sprijinită de poze şi filme postate pe Internet, a venit din partea Rebelilor. De cealaltă parte, regimul Assad a dezminţit acuzaţia, susţinînd, la rîndu-i, că rebelii au folosit arme chimice pentru a atrage o intervenţie occidentală în ajutorul lor. Controversa din plan intern s-a extins la nivel planetar. America şi marile Puteri Occidentale declară, fără şovăială, că regimul Assad a apelat la arme chimice. Rusia, China, dar şi alte ţări susţin că e o diversiune a rebelilor. Din cauza acestei controverse, Consiliul de Securitate, singura instanţă planetară îndrituită să decidă o intervenţie militară pedepsitoare împotriva unei ţări suverane, membră a ONU, n-a putut lua o decizie. S-a hotărît, în schimb, să se trimită la faţa locului o echipă de inspectori ONU. Cu asta au fost de acord toţi membrii Consiliului de Securitate. Recapitulînd, vom sesiza imediat că, indiferent de ce s-a întîmplat acolo, în Siria, asupra datelor care pot justifica o intervenţie militară se poate pronunţa doar echipa de inspectori ONU. Nu numai pentru că ONU e o instanţă de judecată, recunoscută de toate ţările lumii, inclusiv de Siria, dar şi pentru că decizia privind inspecţia ONU a obţinut acceptul Rusiei şi al Chinei. În aceste condiţii, un membru al Consiliului de Securitate – America –, prin statut, egală cu Rusia şi China – vine şi anunţă planeta că pe ea o doare în cot de ONU. Ea, America, are date zdrobitoare că regimul Assad a folosit armele chimice. De unde are aceste date? Păi le-au oferit Preşedintelui american băieţii deștepți de la CIA. Ăia pe care documentele de arhivă, date publicităţii de-a lungul timpului, ni i-a dezvăluit punînd la cale, pentru propriile interese, mîrşăvii cu duiumul, de la falsuri pînă la asasinate. Şi că, prin urmare, chiar şi fără o Rezoluţie ONU, ea, America, va interveni militar în Siria. Poate că Administraţia Obama are dreptate cînd stabilește deja vinovatul, deşi văzînd istoria intervenţiilor militare americane după al doilea Război Mondial, vom observa că multe aşa-zise date deţinute de CIA erau o minciună. Asupra unei acțiuni cu consecinţe incalculabile pentru pacea lumii (e de presupus că Rusia nu va mai asista pasivă, ca pe vremea alcoolicului Elţîn, la umilirea sa de către SUA), dar şi pentru imaginea Americii de Putere care respectă dreptul internaţional, singura în măsură să se pronunţe e inspecţia ONU. Rămînerea în cadrele ONU e singura şansă a Omenirii de a mai beneficia de o Instituţie acceptată de toate statele ca Șerif Planetar. Punerea la îndoială a ONU de către SUA, după modelul prin care Germania lui Hitler a pus la îndoială Societatea Naţiunilor, scoate din joc Șeriful acceptat de toate ţările Lumii, pentru a-i lua locul Șeriful numit SUA. Un Șerif pe care nu l-a ales nimeni, dar care s-a autoproclamat Șerif în virtutea faptului că e singurul care are pistol într-un orășel de cetățeni care n-au nici măcar bricege? Și dacă la un moment dat, pe Planetă, se ivește un cetățean care deține și el un pistol? Ce se va întîmpla atunci? Vom asista la un nou măcel mondial?! Un astfel de judecător care s-a declarat singur judecător pe planetă, nu poate stîrni decît ură. Vrea asta America democratului Obama?! Citiţi mai mult: Americanii sunt sătui de războaie. Da, dar și noi suntem sătui de șmecheriile ieftine prin care ei le declanșează! - Opinii EVZ > EVZ.ro evz.ro/detalii/stiri/americanii-sunt-satui-de-razboaie-da-dar-si-noi-suntem-satui-de-smecheriile-ieftine-prin-1055244.html#ixzz2deOtwmFN EVZ.ro
Posted on: Sun, 01 Sep 2013 14:22:36 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015