Apa dura Apa este descrisă ca fiind „dură” atunci când prezinta un conținut ridicat de minerale dizolvate, in special calciu si magneziu. Apa dură reprezintă o mare problemă pentru intreaga gospodarie din cauza acumularii de minerale pe toate suprafețele cu care intră in contact (se formeaza o crustă care in timp poate ajunge si la grosimi de câțiva milimetri) si a slabelor performanțe pe care le au sapunul si detergenții in contact cu aceasta. Apa este un bun solvent şi preia impurităţi cu uşurinţă. Apa pură – lichid insipid, incolor si inodor - este adesea numit solvent universal. Când apa este combinată cu dioxid de carbon se formeaza un foarte slab acid carbonic care este un solvent cu performanțe chiar mai bune. In urma circulației apei prin sol ( de la suprafață in pânza freatică) se dizolva cantități foarte mici de minerale care sunt reținute in soluție. Apa dură interferează cu aproape orice tip de curăţare: apariția de pete la uscare pe vasele si paharele spălate cu apă dură; apa dură poate provoca apariția unui film cu aspect calcaros pe ușile de duș din sticlă, căzi de baie, chiuvete, robinete, faianță, gresie etc.; părul spălat cu apă dură iși pierde strălucirea si se poate simți lipicios (arată „plictisit”); săpunul utilizat in apă dură se combină cu mineralele si formează un precipitat cu aspect de brânza. Acest precipitat se poate depune ca o peliculă pe piele impiedicând revenirea acesteia la normal și, fiind ușor acid, poate provoca iritații; in cazul spălării rufelor cu apă dură precipitatul se depune in țesături, materialul nu mai este curățat, devine mai rigid, are un aspect de lucru invechit. Spălarea continuă cu apă dură scurtează durata de viață a hainelor; in majoritatea cazurilor ingredientul activ din detergenți este neutralizat de duritatea apei. Astfel, chiar dacă detergentul se dizolvă in apă, este ineficient necesitand cresterea dozei de detergent folosite; apa dură contribuie la funcționarea ineficienta si costisitoare a mașinilor de spalat, centralelor termice etc. Mineralele care se depun pe schimbătoarele de căldură formeaza o crustă izolatoare care micșorează randamentul acestora si crește costurile cu energia; debitul de apă poate fi simțitor redus prin acumularea de depozite in conducte. Pentru evitarea tuturor acestor neajunsuri apa trebuie supusă unui proces cunoscut sub numele de dedurizare. In ultimul timp, pentru dedurizarea apei se intrebuințează rășini sintetice schimbatoare de ioni. Principiul este simplu: apa dură trece prin aceste rășini sintetice si le cedeaza acestora calciul și/sau magneziul. Apa este dedurizată prin utilizarea unei rășini ce conține cationi Na+ , dar care poate forma legături mai puternice cu ionii de Ca2+ si Mg2+ față de Na+ . Astfel, pe masură ce apa trece prin rășină, ionii de Ca2+ si Mg2+ sunt preluați de catre aceasta rezultând o apă mai putin dură. La saturarea rasinii in ioni de calciu si magneziu se realizeaza regenerarea ei prin spalarea cu o solutie concentrata de NaCl care elibereaza acesti ioni si-i inlocuieste cu ioni de sodiu. Aqua Group va ofera statii de dedurizare complet automatizate de diferite capacitati functie de necesitatile dvs.
Posted on: Mon, 01 Jul 2013 13:07:41 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015