Artcol ce l-am scris pentru revista FEMEIA: “Simt că am un nod în stomac când mă gândesc că se apropie ziua de luni, prima zi de grădi!” Nu există mămică pe lumea asta care să nu aibă emoţii în momentul în care îşi duce pentru prima dată copilul la grădiniţă. Oare îi va plăcea? Oare se va înţelege cu ceilalţi copii ? Acestea sunt doar câteva întrebări din şirul lung de nedumeriri care îi trec unei mămici prin minte. Cum întâmpinaţi prima zi de grădiniţă? E un prilej de bucurie sau se lasă cu plânsete, ameninţări şi mâhnire atât pentru părinţi, cât şi pentru copii? Când spun prilej de bucurie mă refer la faptul că începând cu prima zi de grădiniţă în viaţa copilului se produce şi prima schimbare. Şi cum mulţi părinţi mă contactează fiind în situaţia în care plânsul copilului nu îşi mai găseşte nici o soluţie, nimeni nu îl poate opri, nimeni nu ştie ce să mai facă cu el sau cum să îl mai liniştească, aş vrea să ne aplecăm împreună asupra mai multor aspecte ale acestei dificultăţi de adaptare şi să încercăm să traducem ce se întâmplă cu tine, ca mămica, cât şi cu el, ca prichindel. Primul pas: care este cel mai important şi pe care nu trebuie să-l sari NICIODATĂ este: Pregătirea pentru prima zi de grădiniţă şi pentru cele ce vor urma. Începutul grădiniţei reprezintă cel mai provocator "la revedere" între copil şi părinte. Pregătită în avans, acesta noua etapa în viaţa îi poate asigura celui mic încrederea în sine şi sentimentele de protecţie de care are nevoie. Nu este numai pentru copil o experienţă dificilă ci şi pentru părinţi în egală măsură. Pentru că, adesea neîncrederea şi neliniştea copilului sunt întâi ale părinţilor care nu îl pot lăsa să plece, să fie singur, care se tem să se despartă de el pentru câteva ore, care nu pot suporta trecerea lui în această etapă nouă. Va reuşi să doarmă la prânz sau îi va plăcea mâncarea? Dacă plânge şi nu-l aude nimeni? Da, tu eşti prima care trebuie să se pregătească pentru această schimbare. Probabil că nu mai este o noutate faptul că există o legătură subtilă intre stările mamei şi manifestările copilului. Dacă copilul vede că suntem supărate/îngrijorate/neliniştite în momentul în care păşim pe uşă, atunci el se gândeşte că în acel loc se va întâmpla ceva rău, pentru că mama este îngrijorată şi cela mai important lucru este să nu plece de lângă ea, deoarece ea este singura care îi va putea ocroti în cazul în care se va întâmpla ceva rău. Aşadar, lăsăm grijile acasă, bine? Numai ţie îţi stă în putere să-l determini pe cel mic să privească orice schimbare ca pe o provocare. Asigură-te că te concentrezi pe toate aspectele implicate de o dezvoltare la nivel emoţional, social, fizic şi intelectual. Asigură-te că puiuţul e pregătit să înceapă grădiniţă! Cum? Păi observa dacă: - • Pune întrebări micul tău? E curios? • Copilul ar trebui să fie capabil să comunice atât cu adulţii, cât şi cu ceilalţi copii din jurul lui. • Observa dacă participă la discuţii în grupul de copii, ce face când un tovarăş de joacă plânge? • Este atent copilul tău la ce se întâmplă în jurul lui? Are răbdare să-ţi urmărească explicaţiile? Copiii ar trebui să fie capabili să-şi focalizeze atenţia atât pentru a asculta explicaţiile părinţilor, cât şi pentru a întreprinde diferite activităţi cap-coadă. • S-a dezvoltat corespunzător copilul tău conform vârstei pe care o are? De exemplu, copilul ar trebui să fie în stare să se hrănească singur, să se ducă neînsoţit la toaletă şi să nu aibă nici un fel de dificultate legată de urcatul şi coborâtul scărilor. • Planifica o zi sau două de relaxare pentru întreaga familie înainte să înceapă grădiniţă. • Spune-i în avans copilului că va trebui să se ducă la grădiniţă cât de curând. • Încearcă să-l faci pe copil să privească pozitiv experienta ce-l aşteaptă şi reasigură-l ca grădiniţa este un prilej de a fi împreună cu mai mulţi copii de aceeaşi vârstă. • Nu-l ameninţa niciodată pe copil cu grădiniţa pentru a-l determina să-şi schimbe o deprindere urâtă. • Pregăteşte-l pentru grădiniţa prin intermediul păpuşilor sau făcând o activitate ce se practica în mod curent acolo: desenaţi împreună, jucaţi-vă cu plastilina, interpretaţi un pasaj dintr-o poveste etc. • Petreceţi împreună noaptea premergătoare deschiderii grădiniţelor prin efectuarea diferitelor activităţi precum: pregătirea pachetului de mâncare, stabilirea ţinutei pentru marea zi etc. • Permite-i copilului să ducă la grădiniţă un obiect de acasă (o jucărie, un breloc, o cană etc.) sau oferă-i poza ta pentru a se simţi în siguranţă acolo. Jucaţi-vă „dea grădiniţă”. Încurajările de care are nevoie sunt de tipul: „Acum eşti suficient de mare şi de isteţ încât să poţi merge la grădiniţă”, „La grădiniţă, copiii au ocazia să se joace împreună cât timp părinţii lor sunt la serviciu, ca să nu rămână singuri acasă...” sau „La serviciu câştigăm bani şi o să-ţi putem cumpăra mai multe jucării...”, „Am încredere că eşti pregătit/a să ai şi tu serviciul tău, care este grădiniţă...”. În acelaşi sens, mai poţi face afirmaţii precum: „La grădiniţă se găsesc cele mai interesante jocuri şi jucării” sau „Educatoarele ştiu cele mai frumoase jocuri, cântecele şi poveşti pentru copii”. Ce se întâmplă dacă vede alţi copii că plâng pe lângă el? Îl poţi învăţa să spună: „Ajută-i tu să nu mai plângă, explică-le că este serviciul vostru, că aveţi noroc cu aşa o grădiniţă frumoasă şi o educatoare drăguţă, în loc să rămâneţi singuri acasă în timp ce părinţii sunt la serviciu...”! Se poate întâmpla ca o perioadă să se dea în spectacol în fiecare dimineaţă. Se va împotrivi şi va refuza, se va agăţa cu disperare de tine şi ţi se va părea că educatoarele te păcălesc când îţi spun că, după ce pleci, se linişteşte. Încearcă să nu prelungeşti prea mult despărţirile de dimineaţă, să fii relaxată, hotărâtă, fără să ridici tonul său să faci gesturi brutale. Dacă ajungeţi să plângeţi dimineaţa „cot la cot”, iar momentul despărţirii capătă proporţii copleşitoare, atunci merită încercat să-l ducă altcineva la grădiniţă, măcar o perioadă. Ce faci dacă, la început, el nu îi va simţi lipsa, însă după un anumit timp va începe să îi caute compania şi dacă mămica lui nu va fi acolo, el se va simţi părăsit şi nimeni şi nimic nu îl va mai putea linişti, iar a doua zi nu va mai dori să meargă la grădiniţă. Ce este de făcut în această situaţie? Pentru câteva zile îţi recomand să mergi şi tu împreună cu copilul la grădiniţă. Să îl laşi să se joace pentru câteva ore şi apoi să îl iei acasă, iar în următoarea zi să prelungi programul cu o oră. În acest fel, ajutăm copilul să se acomodeze într-un loc nou, să se obişnuiască cu învăţătoarea şi cu ceilalţi copii şi să ajungă să aibă încredere în ei, ca atunci când nu mai o găseşte pe mama lui în acel colectiv să nu se simtă părăsit sau abandonat. Închei aici, dar nu înainte de a-ţi mai spune câteva cuvinte frumoase: Cel mai plăcut miros este cel al pâinii, cea mai delicioasă savoare este a sări, iar cea mai dulce dragoste este aceea a copiilor. Este o felie scumpă cea tăiată din propria-ţi carne. Psiholog Florina Nicola
Posted on: Mon, 16 Sep 2013 08:53:53 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015