Artur Stavri După furtună A fost furtună ieri pe mare Că astăzi încă vin la maluri Călătorind din depărtare Ca munți de valuri. La țărm neveste de pescari O mînă streșină și-o țin; Se uită trist cu ochii mari: Ei nu mai vin; Ci tot aceleași valuri saltă Păn-unde-ajunge-n albe zări Și cer și apă laolaltă Ca două mări. Rămîn așa...; nu-și spun nimică - Și-n toate-acelaș suflet bate, Acelaș dor, aceiași frică — Ș-un plîns la toate. Te uită, luntri-ncep să vie Și-s ochii toți spre-acelaș țel Și-n inimi sfîntă bucurie Că vine el... Și sboară luntrile grăbit, Le-aduc la țărm val după val — Și-ntăia goală s-a izbit De stînci, la mal. Cu ea nădejdea lor să darmă Ș-acelaș gînd toți ochii spun; Sub stîncă valurile-și farmă Un pîns nebun; Pe mal e-un țipăt lung de jale, De-ar fi murit și ele-ncalte... Dă Doamne, să nu vie goale Și celelalte!
Posted on: Wed, 16 Oct 2013 13:03:57 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015