Astăzi am avut ocazia de a vizita şi de a face câteva fotografii în hotelul Palace, un impozant şi frumos edificiu art - nouveau. Însă înainte să ascultăm povestea clădirii cum este ea relatată de Pluttonia: "Nici un cazinou nu îşi are raţiunea de a fi fără de jucători ce îl frecventează. Jucătorii, în afara motivaţiei de a se afla în cazinouri sunt oameni ca toţi ceilalţi, legaţi de nevoile stricte ale oricărui individ, hrană şi odihnă... Unele din mari hoteluri ale lumii au devenit celebre tocmai datorită cazinourilor. Construit spre a fi locul de tranzit al jucătorilor de Cazino, Hotelul Palace din Constanţa a devenit cu timpul un simbol al peninsulei constănţene... dar, decenii la rând a rămas să fie ceea ce i-a fost menirea: un hotel din umbra unui cazinou. La 15 martie 1911 recent construitul Cazinou din Constanţa a fost închiriat lui Alphonse Hietz, proprietar de restaurante şi hoteluri din Bucureşti. Punând în primul rând problema de rentabilitate a 'stabilimentului", (care costase enorm), primăria a trecut peste toate opoziţiile formulate de consilierii şi notabilităţile cu scrupule conservatoare în ale moralei şi la aceiaşi dată Consiliul Comunal a autorizat jocurile de noroc. În scurt timp, Cazinoul din Constanţa a devenit unul dintre stabilimentele cunoscute de acest gen din Europa, fiind preferat de împătimiţii jocurilor de noroc care veneau aici, uneori incognito, din toate mai toate colţurile lumii. In anul 1912, urmare a unor conjuncturi, Primăria a organizat o nouă licitaţie pentru concesionarea Cazinoului comunal, licitaţie câştigată de data aceasta de baronul Edgar de Marçay care deţinea importante acţiuni şi la cazinoul din Monte Carlo. Acesta, conform clauzelor din contract, a început şi construcţia unui hotel (Hotelul Palace), cu scopul de a deservi clienţii cazinoului. Ulterior baronul de Marçay a cedat dreptul de cesiune către Societatea Marilor Stabilimente din Constanţa care îşi avea sediul în Bucureşti. Societatea a dat la data de 28 martie 1912 o comandă de proiect. Avându-se în vedere clientela pretenţioasă şi sofisticată a Cazinoului, pentru proiectarea hotelului s-a apelat la arhitectul francez Edgar de Goue, care a conceput o clădire modernă şi elegantă, în stilul rivierei franceze. În anul 1924 în ”Ghidul Constanţei şi al Techirghoulului” Hotelul Palace” este menţionat atânt la fascicolul publicitar cât şi ca unul din cele două hoteluri de lux ale urbei. În anunţul publicitar se scrie că hotelul avea 400 de camere. Probabil că se făcea referire la numărul de paturi de hotel pentru că este ştiut că la inaugurarea ce avusese loc cu 10 ani înainte hotelul dispunea doar de 250 de camere cu unul sau două locuri. Hotelul Palace se remarca prin proportionalitatea volumelor. O serie de spaţii tehnice funcţionau la demisolul dinspre stradă al clădirii. Integrarea ferestrelor acestora la nivelul pavamentului conferă o notă de postament ridicat pe ambrazuri. Talentul proiectantului a constat şi în modul cum a rezolvat funcţiunile tehnice ale hotelului. Hotelul avea 250 de camere si apartamente cu lumina electrica si apa calda, sala de corespondenta, salon de fumat, ascensoare moderne, fabrica de gheata si restaurant cu bucatarie romaneasca si frantuzeasca. Functionalitatea cladirii si indeosebi, armonizarea compozitionala a componentelor decorative ale fatadelor o incadreaza in stilul neofrancez de la sfarsitul secolului al XIX-lea. La interior, spaţiul utilizat pentru sala de restaurant este liniar şi se află pe partea dinspre Portul Tomis a clădirii. Hotelul nu a dispus de saloane de restaurant. Cu bunăvoinţă a depăşit cumva calitatea de sală de mese, cu toate că pentru anumite evenimente mondene s-ar fi pretat existenţa unor volume echilibrate şi nu o liniaritate de lungă desfăşurare. Tocmai de aici denotă funcţiunea de loc de tranzit pentru clienţii unui cazinou şi nu de hotel de clasă. Luxul nu reprezintă totdeauna clasa unui local. Nu există aproape deloc (cel puţin din documentarea care a stat la îndemână pentru acest articol) referiri la evenimente mondene notabile ale urbei care s-au desfăşurat în acest hotel. Nici despre cei ce i-au trecut pragul nu se pot spune foarte multe. Pe timpul primului Război Mondial se scria în unul din ziarele locale: ”... la Hotel Palace s-a instalat ministrul Germaniei, Von den Büsche, de unde urmează să meargă la Techirghiol, pentru a se întâlni cu ministrul Austro-Ungariei, contele Czernin. Vorbindu-se de rostul lor acolo, mulţi au spus că au venit să comită şi alte murdării, iar alţii că au de gând să se spele…”. (Ziarul „Victoria”, 28 martie 1916) După renovarea şi reintrarea în circuitul hotelier al Constanţei de azi nu se pun în evidenţă aspectele de decoraţiuni specifice stilului Art-Nouveau pentru că ele nu au existat încă de la realizarea clădirii. Dacă la exterior clădirea avea o anumită volumetrie ce ducea spre o idee de lux şi opulenţă, la interior spaţiul era gestionat cu parcimonie iar mobilierul nu a fost niciodată pe măsura hotelurilor de lux cu prestanţă. Camerele deserveau strict funcţiunea de tranzit şi dormit. Spaţiile comune erau cu o funcţionalitate specifică hotelurilor dar nu au excelat prin vastitate şi nici prin decoraţiuni de excepţie. Oaspeţii nu erau întâmpinaţi cu portari cu fireturi iar pe stradă bântuiau şi atunci haite de câini fără stăpân. Pe timpul funcţionării sale din perioada interbelică hotelul a fost grevat de cheltuieli substanţiale. La data de 8 mai 1928 Societatea Marilor Stabilimente, care deţinea proprietatea localului, a luat decizia de a vinde hotelul avocatului Toma Boată, cu obligaţia ca acesta să-i achite datoriile. În anul 1939 acesta încă mai avea încă de plătit datorii. Clădirea a fost ipotecată prin Societatea de Credit Financiar Urban Iaşi. După începerea celui de-al doilea Război mondial odată cu venirea trupelor germane la Constanţa şi până în anul 1944 hotelul a fost rechiziţionat de germani. După 23 august 1944 a fost preluat de trupele sovietice. După retragerea ocupaţiei sovietice clădirea a fost pustiită. În anul 1957 ea a devenit spaţiu de cazare pentru mecanizatorii agricoli. Începând cu anul 1964 a fost transformată în imobil de locuit. A devenit un loc sordid şi s-a degradat. În anul 1972 clădirea a fost renovată şi a reintrat în circuitul hotelier. Despre devenirea hotelului de după anul 1947 se cunoaşte că a fost nationalizat conform decretului 92/1950, anexa Bucuresti pozitia 683 (desi proprietarul avocatul pensionar Toma Boata facea parte dintr-o categorie profesionala exceptata de la nationalizare). Ulterior lui 1990 hotelul a fost revendicat de moştenitori care au reintrat în posesia clădirii. Funcţiunea principală a localului este în prezent cea de hotel. Datorită modului în care a fost proiectată şi realizată clădirea, aceasta nu oferă posibilităţi de organizare a unor întruniri în saloane proprii. Dotările, deşi pe măsura cerinţelor unui confort superior, sunt limitate, cum era şi firesc, doar la scopul de cazare. Se poate spune că ”Hotel Palace” a fost ridicat ca stabiliment în umbra unui cazinou şi nu s-a pus niciodată problema de a face parte din decorul monden al Constanţei." Însă cum arată astăzi hotelul. Deşi exteriorul este văruit faţada aqre nevoie urgentă de o restaurare. Elementele de decor au căzut în mare parte, iar cele rămase riscă oricând să se prăbuşească. Deşi are doar 3 stele cu ceva investiţii paote ajunge lejer la 4 stele, meritate de altfel prim prisma arhitecturii şi a istoriei. De asemenea pe latura dinspre Comandament, la bulevard, locul spaţiilor de depozitare a gunoiului poate fi luat foarte lejer de o piscină cu un bar. La interior clădirea a fost reabilitată. De asemenea este foarte curat şi atmosfera este plăcută. Arhitectura este superbă. Cu toate acestea ar fi nevoie să se investească în mobilier şi anumite finisaje mai de lux pentru că anumite porţiuni arată destul de ieftin. Am ales să servim masa pe terasa cu vedere spre Portul Tomis. Terasa este superbă, însă corpurile de iluminat lasă de dorit, la fel şi mobilierul de plastic ce imită ratanul îi dau un aer ieftin. Şi la capitolul servire ar mai trebui lucrat. Per total este OK însă se poate şi mult mai bine, mai ales în noul context al unui centru istoric reabilitat ar trebui ca şi cei de la Palace să ridice standardele, să refacă faţadele şi să mai adauge stea acestui simbol al oraşului. Câteva imagini din interior: urban-constanta.blogspot.ro/2013/09/in-hotelul-palace.html
Posted on: Tue, 10 Sep 2013 18:58:39 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015