Aventuri poetice Prin generala, iau eu un caiet, si cuprins de freba creativa scriu: "Intr-o zi un soricel Frumusel si mititel A plecat in lumea mare Cu o traista in spinare." Si inca vreo tz-spe strofe ca nu le mai stiu. Am dat telefon la maica-mea, le-am dictat,si spre seara le aveam dactilografiate. Cu asta in mana, ma trezesc pe la scoala, prin cenaclul de poezie, unde dupa vreo trei incercari de laudat partidul, m-am lasat ca nu era cu soricei, numa cu sobolani sadea. la nici zece ani dupa aiasta intamplare, deci inarmat cu o vasta cultura poetica, rontaitoare, lucram la CFR, la centrala termica. Aveam un vecin mai in varsta, la pompa de apa industriala, care venea si faceam concurs de bancuri pana unu ramanea fara replica. De obicei batranul o incasa voiniceste. Tot cautand el prin tolba lui, la o vreme gasi ceva si ma incuie: "Mai,stii bancul cu femeia si nisipul" "NU" "Nisipul il dai prin ciur femeia o pupi in .....". Normal, replica imi veni fulgerator insa, ma abtinui pe considerente de varsta, bun simt si alea alea. Cum nu dadui replica, batranul se gandi ca cea mai buna savoare a victoriei, e sa-mi repete bancul, zilnic, asa de vreo trei ori sa savureze lipsa mea de replica. pana intr-o zi. Eram toti colegii adunati in centrala, seful de sectie, seful mare, si el de la usa "Georgele!" si da-i cu bancul, ca de obicei urmat de, capul in tarana ca ma manca limba da no, respectul....tui mama lui de respect. Colegii, care imi stiau toate alea, au inteles imediat ca am....ceva pe limba, si ca e rost de ....ras pe spate. Si da-i cu mistoul, si da-i cu mistoul, ca vezi ca nu ai replica si te-a-ncuiat batranu...si nu-i si da-i, si.... Zic... "Auzi, chiar crezi ca n-am replica." "Normal" batranul imi mai spuse o data bancul sa inteleg si sa-mi asum infrangerea. Privind la seful, la cei din echipa, si vazandu-le chinuitoarea asteptare m-am inors linistit, si cu o voce calda si moale spusei, ca un poet mare ce ma aflu: "Pe femeie-o pupi in gura, pe mine ma pupi in...." Si asa mi-am incheiat poetica in versuri banchizate, deasemenea aventura care mi-a adus la urechi un singur banc in versuri de cel putin 50 de ori. Asa ca nu ma judecati prea aspru, scriu ca e musai poezie, da o scriu cu patos, sa scap de apasare.
Posted on: Tue, 08 Oct 2013 17:47:38 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015