BUNA ZIUA TUTUROR ! Cine cauta?,... gaseste... Asta mi s-a intamplat si mie, aici, pe facebook... :) Ca impatimit al frumosului, pus in evidentza prin indiferent de forma de expresie, evident ca Artele Plastice, in general si Pictura, in special, ocupa unul dintre locurile de top in preferintzele mele,... :) Si cum,... Ce-i frumos, place si lui Dumnezeu,... sper ca cele pe care le vetzi regasi aici, pe aceasta pagina, sa va placa si multora dintre Dvs, vizitatori ocazionali ori mutual friends, care, fie si intamplator, vetzi poposi in acest loc, unde, usa va este mereu si larg deschisa !... Postarea de fatza il are ca subiect pe unul dintre pictorii francezi a carui faima a ramas nestirbita o data cu trecerea timpului. Asadar... Jean-Honoré Fragonard Jean-Honoré Fragonard (n. 5 aprilie 1732, in Grasse - d. 22 august 1806, la Paris) a fost un pictor francez, reprezentant al stilului rococo, din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Totuși, deoarece a creat în toate stilurile epocii, nu poate fi perfect încadrat într-un anumit curent. Fragonard a fost un pictor al scenelor de dragoste subtile și frivole în genul fêtes galantes, abordând teme îndrăznețe, care nu dăunează totuși înțelegerii caracterului inovator al creației artistului. Când pictează portrete, impresionează prin îndemânarea extraordinară, iar tablourile sale cu teme istorice uimesc pe reprezentanții neoclasicismului academic. Jean-Honoré Fragonard s-a născut la 5 aprilie 1732 în orășelul Grasse, din sudul Franței. Numele Fragonard este de proveniență italiană, unul din strămoșii pictorului fiind originar din Milano. La vârsta de 6 ani, în 1738, familia viitorului pictor se stabilește la Paris. După o practică, de scurtă durată, în cancelaria unui notar, unde își petrecea timpul mai mult desenând, părinții, se hotărăsc să-l prezinte în atelierul unuia din pictorii cunoscuți ai epocii. Este inițiat, în cunoștințele fundamentale ale desenului și picturii, de către Jean Siméon Chardin, apoi, este primit în atelierul lui François Boucher, unul din pictorii cei mai prețuiți din Paris, la vremea respectivă. Boucher, îi încredințează lui Fragonard pregătirea cartoanelor de tapiserii, pentru manufacturile din Gobelins, și îl susține la concursul pentru Marele Premiu, oferit de Académie des Beaux-Arts. Fragonard, obține Prix de Rome, în 1752, și intră în școala regală de pictură, condusă de Carle Van Loo. Patru ani mai târziu, ajunge la Roma unde, în afară de lucrările cerute de Academie, execută numeroase copii după operele maeștrilor italieni din bisericile și palatele orașului, dar și tablouri, după natură. În vara anului 1761, întreprinde o călătorie prin mai multe orașe din nordul Italei, printre care, Siena, Florența, Bologna, Veneția, însoțit fiind de protectorul său, abatele de Saint-Non. La întoarcerea în Franța, Fragonard era deja, un pictor desăvârșit. În anul 1765, reușește să treacă de prima etapă, care-l desparte de titlul de membru al Academiei de Beaux Arts, prezentând tabloul Corésus et Callirhoé, o compoziție de dimensiuni mari, în care se simte efortul și dorința de a picta un tablou istoric, după regulile academice prestabilite. Plictisit, însă, să aștepte apartenența definitivă și de stilul academic, renunță la o carieră oficială, și se orientează către un gen frivol și erotic, cu mare acceptanță la marele public, care îi asigură și o independență materială. Pe 17 iunie 1769, se căsătorește cu Marie-Anne Gérard, fiica unui producător de parfumuri din Grasse. Tabloul Leagănul (1767), este replica unei compoziții mai vechi (din 1752), plină de farmec, în care, în jocul aparent nevinovat, se strecoară impulsiuni senzoriale tulburătoare, operă realizată pe vremea când Fragonard lucra în atelierul lui Boucher. De data aceasta, în mijlocul unei vegetații abundente și proapete, o tânără femeie îl incită pe bărbatul ascuns printre tufele de la picioarele statuii lui Cupidon, prin balansul leagănului, care îi descoperă goliciunea gambelor. Dacă impresioniștii au fost foarte fascinați de Leagănul, compoziția Femei la scăldat (1765), va influența întreaga pictură franceză modernă a secolului al XIX-lea. Este un vârtej amețitor, impetuos, în care, artistul, se lasă pradă culorii, înviorând personajele feminine și pictând abundenta vegetație din jurul lor. Zăvorul, o operă târzie (cca. 1780) a lui Fragonard, ne înfățișează, în mod expresiv, intenția artistului de a trata dorința intempestivă de dragoste, nu ca pe un motiv frivol, ci, ca pe o scenă plină de dramatism. Dorința îndrăgostiților este exprimată, cu multă intensitate, rezultată și din construcția transversală a tabloului, similară construcției tablourilor istorice, care creează o tensiune vibrantă și vie, caracteristică pentru operele lui Fragonard. La începutul anilor șaptezeci, se ocupă, mai ales, de lucrări decorative, primește comenzi pentru picturi decorative în palatul Louvre și palatul Belevue. La solicitarea favoritei regelui Ludovic al XV-lea, doamna du Barry, execută ciclul de tablouri de mari dimensiuni Les Progrès de lamour dans le coeur dune jeune fille, pentru reședința de la Louvenciennes. Ciclul, constă din 14 tablouri, împărțite în trei grupe: șase scene de dragoste, patru alegorii ale iubirii și patru picturi decorative. Tablourile, nu au fost însă acceptate de rege, pentru că, nu se acordau cu stilul arhitectural neo-clasic al pavilionului. Fragonard le-a transportat, mai târziu, la Grasse, și le-a instalat în salonul reședinței unui văr al său. În prezent, pot fi admirate în Camera Fragonard, din Frick Collections, New York. În portrete, paleta lui Fragonard se concentrează în jurul albului, la care se adaugă tonurile de cafeniu, auriu, roșu intens și verde întunecat. Culoarea, este atât de diluată, încât, pe alocuri, devine transparentă. Când pasta este groasă, se observă urmele firelor de pensulă după fiecare trăsătură energică. Printre cele mai cunoscute, se numără portretul lui Denis Diderot, unul din cei mai mari reprezentanți ai Iluminismului, pictat în aceeași tehnică vibrantă. Inspirația, sau Portretul unui tânăr artist, unul dintre cele mai frumoase și mai vii portrete ale lui Fragonard, prezintă un artist, în momentul inspirației, presupus a fi filosoful și poetul Jacques-André Naugeon (1738-1810). Mult mai elaborat este, Portretul Doamnei de Guimard, cunoscută dansatoare, atât pentru talent și suplețe, cât și pentru numărul amanților. Reputația solidă de care se bucură, ca pictor de scene frivole, peisagist, portretist și decorator, îi garantează multe comenzi. Fragonard, angajează ucenici si, se îmbogățește. În toamna anului 1773, împreună cu soția lui, Anne-Marie, întreprinde o călătorie în Italia. În luna decembrie, sosesc la Roma, unde vor petrece iarna în Villa Medicis. O dată cu venirea primăverii, se duc la Neapole. Întoarcerea la Paris, se face în ritm lejer, călătoria fiind întreruptă de popasuri dese. După Florența și Veneția, călătorii se îndreaptă spre Viena. Se opresc și la Praga, Dresda, Frankfurt și Mannheim. Pe la jumătatea lunii septembrie 1774, revin la Paris. Fragonard, începe inițierea fiului său, Alexandre-Evariste Fragonard, în arta picturii. Tânărul, va deveni, apoi, ucenicul lui Louis David, iar în anul 1793, va participa, pentru prima dată, la expoziția Salonului Oficial. După izbucnirea Revoluției Franceze (in 1789), Fragonard părăsește Parisul. In luna ianuarie, a anului 1790, se află, cu familia sa, la Grasse. Se întoarce, totuși, în 1791, la Paris. Protejat de prietenul său, pictorul Louis David, membru al Convenției, intră în Commune des Arts, care luase ființă în 1793, în locul Academiei Regale de Pictură și Sculptură. Devine membru al Conservatorului de Arte și Meserii pentru științe aplicate, și se ocupă cu administrarea și organizarea colecțiilor de artă ale viitorului muzeu Louvre. Începând din 1797, preia expedierea operelor de artă către un nou muzeu, ce va fi organizat la Versailles. În această perioadă, pictează numai câteva portrete și o serie de desene, ilustrații pentru fabulele lui Jean de La Fontaine. În anul 1806, trebuie să părăsească Louvre-ul, și se mută într-o locuință din grădinile de la Palais-Royal. Pe 22 august, iese după cumpărături, este foarte cald, intră într-un local și comandă o înghețată. Începe să mănânce și, decedează subit, probabil în urma unei congestii cerebrale. Este înmormântat în vechiul cimitir din Montmartre. Pentru ilustrarea operei marelui pictor francez, am ales un videoclip, in care, este prezentata o suita de lucrari ale pictorului francez youtube/watch?v=1otXjKnP1tw Jean-Honore Fragonard
Posted on: Thu, 03 Oct 2013 22:36:48 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015