Biblia plaseaza creatia in anul 3760 i.e.n.! An ce este atestat si scris pe multe biserici crestine! Omenirea e cu foarte mult mai veche decat atat! Iata dovezile... Lupta cu parazitii mistico-religiosi continua... 1. Zeii din Vechiul Testament nu aveau habar cum era organizat sistemul nostru solar, ca să nu mai spunem de galaxii și de Univers, desi ei ar fi fost creatorii „Cerului și Pământului” (Facerea, cap. 1, art. 1). Ei nu știau nici măcar cum era organizată Terra, ci numai o mică porțiune din Orientul Apropiat, prin care migrasera triburile israilite antice. E clar că, de fapt, salbaticii creatori ai Vechiului Testament își expuneau propriile fabulatii făcute pe baza celor observate sau auzite de la alte popoare vecine? E imposibil de imaginat că Dumnezeu nu-Și cunoaște exact Universul, molecula universală în care locuim noi, galaxiile din această moleculă, sistemul nostru solar și Terra. Totuși, așa este prezentat în Vechiul Testament, prin identificare cu zeii tribali ai israiliților, zei care, într-adevăr, nu aveau elementare cunoștințe despre Lume. Fanaticii judeo-creștini își apără aberațiile cosmologice din Vechiul Testament cu argumente perverse, pe care ignoranții le însușesc. De regulă, ei afirmă că tehnologiile de măsurare a vârștei galaxiilor și sistemului solar sunt greșite, că metoda de datare a unor urme de pe Terra cu Carbon 14 nu dă rezultate corecte, că tot ce spun oamenii de știință din cele mai diverse domenii ale cunoașterii exacte sunt „rătăciri”. Vedeti cât pot fi de nerușinați propagandiștii judeo-creștini, ca și ai altor religii? În viața de zi cu zi, recunosc și folosesc toate cuceririle științelor, de la telefon și până la avionul supersonic. Când e vorba însă de aparatele care le contrazic aiurelile mistice, acestea sunt „greșite”, iar cele spuse de marii savanți, „erori păcătoase”. V-am atenționat asupra acestei metode parșive de apărăre a mitului biblic, din fanatism sau din interes material, pentru că, în viață, vă veți confrunta cu mulți indivizi de acest fel și va trebui să-i învingeți cu forța argumentelor științifice, logice, morale și de bun simț. Primul capitol v-a pus la dispoziție unele exemple pe care le puteți folosi ca argumente morale, logice și de bun simț. Acum vom discuta câteva argumente strict științifice. Majoritatea sunt culese din tratate de științe exacte care ar trebui să se învețe în școli iar o parte, din reviste științifice ale unor instituții de prestigiu, din SUA, Rusia, Germania etc. Sfătuiesc scepticii să nu se îndoiască de seriozitatea articolelor de informare din revistele de știință, deoarece vremea șarlataniilor ascunse sub mantia unor științe s-a terminat cu mai bine de un secol în urmă. Acum nici un savant nu-și permite să mnintă câtuși de puțin într-o problemă, deoarece știe că aceasta va fi verificată de foarte mulți specialiști, din mai multe țări. Globalizarea informațiilor este deja o realitate și ea contribuie din plin la informarea corecta a miliardelor de pământeni. Excepțiile, troglodiții care invadează diverse situri din Internet, expunându-și aberațiile și perversiunile, sunt neglijabile, comparativ cu imensa cantitate de informații corecte și pot fi evitați de orice persoană instruită. Eu nu scriu pentru ignoranți, chiar dacă unii dintre ei au căpătat diplome de studii superioare ori titluri științifice. Eu scriu pentru oameni culți, de bună credință, corecți în aprecierea informațiilor și a regulilor prezentate. Atunci când expun păreri insuficient fondate, precizez că e vorba de ipoteze în curs de verificare. Cosmologia biblică este contrazisă zdrobitor de informații științifice, de la cele mai simple, învățate în școala elementară si până la cele mai complicate, cunoscute doar de marii specialiști în astrofizică. Vechiul Testament afirmă că elohim (zei-plural) ar fi creat Cerul și Pământul în anul 3760 î.e.n., an precizat în calendarul ebraic „de la facerea Lumii” și în inscripțiile judeo-creștine de pe diverse catedrale și mănăstiri. Puteți găsi astfel de inscripții și în România, în mai multe lăcase creștine, ca de exemplu, la mănăstirea Putna. Data „facerii Lumii” indicată de Vechiul Testament este ridicolă, în comparație cu vârstele reale ale corpurilor cerești cunoscute. Astfel, astrofizicienii au ajuns la concluzia aproape unanimă că molecula de Univers observabilă de pe Terra are o vechime de circa 13,6 miliarde de ani. Vârsta Soarelui a fost calculată cu destulă precizie, pe baza schimbării temperaturii elementelor care îl compun (în principal, heliu și hidrogen) și a fost apreciată la circa 4,6 miliarde de ani tereștri. Vechimea Pământului, de circa 4,56 miliarde de ani, a fost măsurată cu cea mai mare precizie, pe baza studiului celor mai vechi roci terrane și timpului de transformare a anumitor substanțe chimice. Comparați aceste vârste cu cea „revelată divin” compilatori biblici! În Cartea Facerea, cap. 1, compilatorii mitului biblic prezintă o variantă total greșită a organizării sferei cerești observabile de pe Terra, sferă pe care ei o reduc numai la Pământ și Cerul identificat ca bolta cerească observabilă. Concepția lor greșită era răspândită la mai multe populații antice din Orient (babilonieni, hinduși etc.) de unde, probabil, au preluat-o. Această concepție geocentrică considera că Pământul se afla în centrul Universului și era acoperit de un Cer tare (boltă, tărie) care conținea deasupra un imens rezervor de apă, din care zeii dădeau ploaie. Geneza Universului ar fi început cu „zidirea” Pământului și a bolții cerești de deasupra. E suficient sa luați un atlas de astronomie, să observați poziția sistemului nostru solar în galaxia noastră (Calea Lactee), pentru a înțelege că geneza Universului n-a început de pe o planetă mică cât un fir de praf, comparativ cu galaxia, ca să nu spun cu Universul. Atlasul astronomic din bibliografie vă va arăta că, numai în molecula noastră de Univers, evoluează vâteva sute de miliarde de galaxii, cel puțin la fel de mari ca a noastră, adică 100.000 de ani lumină în diametru. Galaxia noastră are formă de disc spiralat și conține circa 400 de miliarde de sisteme solare similare cu al nostru, astfel că „lumina Soarelui” pare, față de galaxie, ca un bob de orez față de Terra. Soarele nostru, o stea galbenă de mărime medie, evoluează cu cele 12 planete ale sale, într-un brat interior al Căii Lactee, în lateral de steaua Betelgeusa a constelației Orion. El se rotește, cu întregul său sistem, în jurul axului galactic, ax aflat în constelația Sagitarius și nu în Taurus, cum credeau sălbaticii biblici. Poziția periferică a sistemului nostru solar, față de axul galaxiei noastre, indică faptul că geneza universală n-a început de la el. Pacatul cunoasterii binelui și răului, atât de invocat de judeo-creștini, este o mare nerozie. Binele poate fi cunoscut numai prin comparație cu răul, fără excepții. Cunoașterea Lumii nu este un păcat, cum considera Biserica judeo-creștină, autoare a poruncii Crede și nu cerceta! Cunoașterea Lumii este prima poruncă a Adevăratului Dumnezeu. Dacă n-ar fi fost așa, Dumnezeu nu ne-ar fi înzestrat cu creiere perfectibile, nu ne-ar fi instigat și ajutat la cunoașterea Lumii și n-am fi atins actualul nivel de civilizație. De observat că majoritatea descoperirilor și invențiilor Omenirii moderne s-au produs în ultimele 3 secole, când jugul întunericului religios s-a mai înmuiat (dar n-a dispărut). Antropogeneza biblică continuă, în cap. 3 al cărții Facerea, cu un șir de aberații pe care nici un copil de 10 ani n-ar trebui să le creadă. Adam și Eva produc doi fii, Cain și Abel (Avel), mărind numărul locuitorilor Terrei la 4. Abel se face păstor (cum a îmblânzit animalele într-o viață atât de scurtă?) iar Cain, agricultor (ce cultiva un individ neinstruit?). În mod inexplicabil, acești doi fii simt că trebuie să jertfească din produsele lor câte ceva pentru „buna mireasmă a zeilor-elohim”. Cine le spusese să facă jertfe, când părinții lor nu procedaseră astfel nici nu primiseră poruncă s-o facă? Elohim ar fi primit numai jertfa de miros de carne arsă de Abel, dar nu și vegetalele lui Cain, stârnind gelozie între frați. Ilogic! De unde au știut cei doi fii că elohim a primit sau nu jertfa? Veniseră elohim în fața lor, antropomorfi, să le ia produsele? Nu. Mirosiseră doar fumul. În continuare, gelosul Cain și-a ucis fratele Abel, dar elohim l-a iertat și-a amenințat că oricine îl va ucide va fi pedepsit înșeptit. Cine să-l ucidă, dacă pe Terra existau numai părinții săi? Aberația continuă: Cain a plecat în țara Neid (Nod), în preajma Edenului, a cunoscut o femeie și a produs un fiu, Enoh. Ce femeie să fi cunoscut, dacă pe Terra exista numai mama lui, Eva? Din fiul său s-au născut un șir de bărbați, fără existența unor femei: Gaidad, Maleleil, Matusala (Matusalem) și Lameh. Adam și Eva au mai zămislit un fiu, Sit (Set), fiu din care s-a născut miraculos, fără femeie, un băiat Enos, care, cică, a „nădăjduit a chema numele zeilor elohim”. Ați întâlnit o aiureală mai mare decât pretinsa antropogeneză biblică? Omenirea nu se putea naște numai din bărbati. Nu se putea naște nici numai din băieți și fete făcuți de Adam și Eva, cum adaugă cap. 5, art. 4, din Facerea. De ce? Deoarece toți oamenii ar fi fost de o singura rasă, cu o singură grupă sangvină și un singur tip de Rh, toate moștenite de la străbunii primordiali, Adam și Eva. În al doilea rând, dacă Omenirea s-ar trage din câțiva băieți și fete ale cuplului primodial (Biblia nu precizează câți erau), ar fi degenerat și ar fi dispărut de mult, deoarece incestul repetat distruge genetic urmașii. În fine, din câțiva copii ai lui Adam și ai Evei, născuți cam prin anii 3720 e.n., n-ar fi rezultat cei 6,5 miliarde de pământeni actuali, împărțiți într-o mare varietate de tipologii rasiale, subrasiale, etnice etc., într-un timp atât de scurt. Concluzia? Antropogeneza biblică este complet falsă și trebuie exclusă din orice discuție serioasă. Personajele Adam, Eva, Cain, Abel, Set și alți copii nenominalizați ai cuplului primordial n-au existat niciodată în realitatea vieții pământene, așa cum n-au existat nici elohim ,ciudații zei antropomorfi, ignoranți și capricioși. Dacă rădăcina mitului n-a existat în realitate, nici construcția biblică făcută pe această rădăcină nu este adevărată și trebuie exclusă din viață noastră. Suntem oameni moderni și maturi, responsabili fața de evoluția vieții omenești terrane. Nu ne putem intoxica mințile cu mituri, chiar dacă ele au fost transformate în religii, deoarece avem treburi mai importante de rezolvat. Ca atare, toate religiile trebuie să dispară, rămânând doar subiect de studiu pentru istorici și analiști ai miturilor de orice fel. Antropogeneza biblică este falsă, la fel ca și cele din alte religii și mituri. Să credem în antropogeneza materialistă (darwinistă), deoarece este probată de descoperiri antropologice și arheologice? Eu am crezut în ea, până ce am întâlnit câteva ciudățenii inexplicabile prin această teorie care susține că antropogeneza terrană ar fi început în urmă cu 70 de milioane de ani. Atunci, mai multe specii de maimuțe (Propliophitecus, Dryopithecus, Ramapithecus etc.) ar fi început lungul drum al evolutiei către homo sapiens fossilis, drum încheiat în urmă cu circa 3,2 milioane de ani, când trăia femela Lucy și ceata ei sau în urmă cu un milion de ani. Probele materiale privind prezența pe Terra a unor hominizi cu mult timp înainte de începerea antropogenezei evoluționiste (darwiniste) mi-au clătinat credința în această teorie. Sunt un tip foarte sceptic când e vorba de informații senzaționale și am fost instruit, timp de 18 ani, să verific foarte atent orice informatie, pe cât mai mutle căi (eram ofițer de contrainformații militare). Ca atare, din noianul de informații privind paleoastronautica sau străvechi civilizații umane căzute în sălbăticie, am reținut numai pe acelea care prezintă girul unor instituții științifice serioase. Cele câteva exemple pe care vi le voi prezenta în continuare au apărut în reviste științifice de specialitate din SUA, Rusia, China și alte țări, în analele unor universități de prestigiu și în comunicări științifice făcute la diverse congrese. Ca atare, ele nu pot fi citate integral, în limbile în care au fost redactate. Persoanele care doresc să meargă la rădăcina lor primară, pentru a le verifica în produnzime, trebuie să folosească internetul multe zile și cu multă răbdare. V-aș recomanda să studiați sinteza acestor „minuni” făcută de Sorin Ștefănescu în volumul Sfidarea timpului (cu 153 de surse bibliografice) și lucrările lui Dan D. Farcaș, doctor în matematică, specialist în ufologie (le găsiți pe internet). Adam, creat în anul 3760 î.e.n., ar fi trăit 930 de ani, iar la vârsta de 230 de ani, l-ar fi procreat pe Set (sit), adică în anul 3530 î.e.n. Biblia trece pe „linie moartă” descendenții din Cain, cei născuți fără femeie, prezentați în cap. 4 al Facerii și continuă cu descendenții din Set și una sau mai multe din surorile sale (nu ni se precizează). Set, născut în anul 3530 î.e.n., a trăit 912 ani și, la vârsta de 205 ani, l-a procreat pe Enos (în anul 3325 î.e.n.) Enos, născut în anul 3325 î.e.n., a trăit 905 ani și, la vârsta de 190 de ani, l-a procreat pe Cainan (în anul 3135 î.e.n.). Cainan, nascut în anul 3135 î.e.n., l-a procreat pe Maleleil, la vârsta de 170 de ani, în anul 2965 î.e.n. și a trăit 910 ani. Maleleil, născut în 2965 î.e.n., a trăit 895 de ani, iar la vârsta de 165 de ani, l-a făcut pe Iared, în anul 2790 î.e.n. Iared, născut în anul 2790 î.e.n., a trăit 962 de ani, iar la vârsta de 162 de ani, l-a creat pe Enoh, în anul 2628 î.e.n. Conform apocrifului lui Enoh, aparut și la noi în tară, la Editura Miracol, cu un comentariu de dr. Dan D. Farcaș, în timpul vieții lui Iared, 200 de „îngeri ai Domnului” (elohim, Șabaot?), sub conducerea prințului Semyaza-Azazel, au coborât pe muntele hermod de pe Pământ, și-au luat soții pământence și au procreat metiși. Acest apocrif, scos din Vechiul Testament din motivele pe care le vom analiza în următorul capitol, este însă amintit vag în cartea Facerea, cap. 6, art. 2-4. Enoh, născut în 2628 î.e.n., a trăit 365 de ani, iar la vârsta de 165 de ani, l-a creat pe matusala (Matusalem), în 2463 î.e.n. Conform apocrifului său, el ar fi fost iubit de „Domnul” numit și Duhul, fapt pentru care a putut pârî ce fapte urâte faceau metișii rezultați din pământence și „îngerii răzvrătiți”. Duhul i-a ascultat plângerea, apoi a trimis îngerii Mihael, Gabriel, Rafael și Uriel sa-i pedepsească pe vinovați în mod exemplar: metișii să fie uciși în fata părinților iar Semyaza-Azazel să fie „aruncat în măruntaiele Pământului pentru 77 de vârste”. Sălbatici compilatori biblici nu știau că miezul Pământului e format din magmă topită, care arde tot, ci își imaginau că era un fel de scobitură, în care se putea trăi. Singurul care a apreciat că porunca Duhului era prea aspră a fost Mihael, însă a participat la aplicarea grozavei pedepse. Pentru fapta sa, Enoh a fost luat de „Domnul” în „împărăția cerurilor”. Matusala, născut în 2463 î.e.n., a trăit 969 de ani, iar la vârsta de 187 de ani, l-a zămislit pe Lameh, în anul 2276 î.e.n. Lameh, născut în anul 2276 î.e.n., a trăit 753 de ani, iar la vârsta de 188 de ani, l-a procreat pe Noe (Noah), în anul 2088 î.e.n. Pruncul Noe era albinos, fapt pentru care Lameh și-a bănuit soția că l-a produs cu un „fiu al Cerului”. Femeia s-a jurat că era copilul lui Lameh a mers pentru sfat la tatăl său. Matusalem l-a informat că pruncul era un ales divin și l-a sfătuit să-l păstreze. Noe, născut în anul 2088 î.e.n., a trăit 950 de ani, iar la vârsta de 500 de ani, a zămislit trei fii: Sem, Ham și Iafet. Acesta se întâmpla în anul 1588 î.e.n., într-un timp istoric relativ bine cunoscut din sursele sumeriene, babiloniene și egiptene. Ce constatăm până acum? În primul rând, că „patriarhii” descendenți din primul om făcut de zei, Adam, prin fiul cel mic, Set, trăiau foarte mult. Această afirmație este contrazisă de antropologi și istorici. Nici un om din această perioadă antică sălbatică n-a depășit suta de ani. De regulă, datorită condițiilor precare de trai, rezistau până la maxim 60-70 de ani. Nici un schelet atât de longeviv n-a fost descoperit pe teritoriul presupusului Eden (rai) din Mesopotamia. Scrierile mesopotamiene, babiloniene și egiptene din presupusele perioade de viață ale patriarhilor Enoh, Matusalem, Lameh și Noe indică faptul că teritoriul „Edenului” era frământat de lupte sălbatice pentru cuceriri. Luptele erau purtate de regi și faraoni nominalizați, care își scriau cronicile vieții și activității lor cu exactitate (toate viețile erau mai scurte de 60-70 de ani).
Posted on: Tue, 11 Jun 2013 20:07:27 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015