Biserica formată pe o insulă necivilizată - de Ian Vincent A devenit oare Biserica ceea ce este astăzi pur şi simplu datorită faptului că enoriaşii citesc şi împlinesc numai ceea ce este scris în Noul Testament? Nu cumva este ea modelată de surse şi influenţe, cu totul altele decât Noul Testament? Să presupunem că ar fi existat un mic trib alcătuit din oameni simpli care trăiesc pe o insulă neafectată de civilizaţia modernă, şi cineva le dă pentru prima dată o Biblie pe care ei o citesc, sunt convinşi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, şi sunt născuţi din nou. Apoi, fără nimic altceva, fără nici un alt contact cu lumea din afară, fără vreo carte despre istoria Bisericii, fără teologie, sau orice fel de doctrine, sunt lăsaţi de capul lor timp de o sută de ani. În toţi aceşti ani să nu aibă la dispoziţie decât Biblia, fără nici o altă influenţă, nici o altă carte, fără internet şi fără evanghelişti la televiziune. Ce fel de creştini credeţi că veţi găsi acolo peste 100 de ani? Credeţi, de exemplu, că peste o sută de ani îi veţi găsi pe toţi convertiţi la Catolicism prin simpla citire a bibliei, fără să ştie că o astfel de denominaţie există deja? Ar deveni ei oare Luterani, Baptişti sau Penticostali doar prin simpla citire a Bibliei, fără să fi auzit în prealabil despre aceste denominaţii? Ar fi oare posibil ca unii dintre ei să devină Mormoni, alţii Iehovişti sau Sâmbătari prin simpla citire a Bibliei, şi fără să fi citit nici una din cărţile lor? Cu siguranţă că nu s-ar întâmpla niciodată aşa ceva. Totuşi, ce fel de Biserică s-ar putea forma pe o astfel de insulă izolată timp de o sută de ani, timp în care singura sursă de informaţie a locuitorilor este Biblia? Să zicem că mergi acolo şi iei un credincios de pe insulă, îl aduci la civilizaţia continentală, şi îl întrebi: Pe ce bază funcţionează Biserica pe insula voastră? Insularul ar rămâne perplex în faţa unei astfel de întrebări. Ţi-ar lua Biblia din mână, ar deschide-o la Noul Testament şi ar spune: Iată baza pe care funcţionează Biserica, şi iată felul cum trăim noi. Noi nu ştim nimic altceva despre viaţa creştină şi despre Biserica Creştină decât ceea ce se află scris aici în Biblie. Aşa că noi facem întocmai ceea ce citim în Noul Testament. Ce minunat ar fi dacă am face şi noi la fel! Mulţi enoriaşi din zilele noastre devin adepţi ai “teoriei evoluţioniste” a Bisericii, potrivit căreia Biserica Primară ar fi fost doar o Bisericuţă nou-născută, care a trebuit să treacă prin faza copilăriei, că ea ar fi fost necivilizată şi necizelată, şi că mai târziu, încetul cu încetul, de-a lungul secolelor, ea a evoluat şi s-a maturizat devenind Biserica matură, modernă şi sofisticată din zilele noastre. Aceşti enoriaşi privesc la credincioşii primului secol cu un aer de superioritate, într-un mod înţelegător şi îngăduitor, spunând: Ce să-i faci, în vremea aceea atâta au ştiut săracii de ei. Astăzi, noi avem la dispoziţie o cunoştinţă cu mult mai mare ca a lor. Lucrul acesta este cât se poate de fals. Adevărul este că pe vremea Apostolilor, deşi credincioşii nu erau perfecţi, Biserica oglindea un model ceresc întruparea Fiului lui Dumnezeu, reflectând natura şi caracterul Lui. Mai târziu, încetul cu încetul a avut loc alunecarea şi îndepărtarea. Din când în când, în bisericile tradiţionale au avut chemări de întoarcere la adevăr şi câteva reforme religioase. Totuşi, prin definiţie, restaurarea sau reforma nu constituie progres, ci reprezintă doar redobândirea a ceea ce s-a pierdut. Trezirea nu înseamnă progres, ci înseamnă doar readucerea celor căzuţi înapoi la locul unde ar fi trebuit să stea neclintiţi. Marea Reformă religioasă a lui Luther nu a fost un mare salt înainte pentru Biserică, ci a constituit doar restabilirea anumitor adevăruri care au fost pierdute sau abandonate. Din nefericire, realizările Marii Reforme au fost amestecate cu tradiţiile omeneşti, diluând astfel efectul unei restaurări autentice. Dacă cineva îşi pierde portofelul cu bani, iar câteva ore mai târziu îl găseşte din nou, nu va striga cât îl ţine gura: Am găsit o grămadă de bani! De azi înainte sunt un om bogat! Chiar dacă îşi va împărtăşi bucuria cu cei din jur, el nu a făcut altceva decât să recupereze ceea ce a pierdut, dar care de fapt, deja îi aparţinea. În acelaşi fel, noi ca Biserică, trebuie să redobândim multe valori pierdute pe care ar fi trebuit să ne însoţească tot timpul. Aceasta nu constituie o nouă descoperire, ci doar o redescoperire a valorilor pierdute. Trebuie să ne întrebăm în modul cel mai serios: Am ajuns noi acolo unde ne aflăm în prezent prin ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu? A fost oare influenţa Noului Testament, factorul principal care ne-a făcut să ajungem în starea în care ne aflăm? Nu cumva ne aflăm într-un loc şi într-o stare în care ascultarea de Noul Testament nu ne-ar fi adus niciodată? Adevărul trist este că mulţi dintre noi sunt mai degrabă influenţaţi de orice alte lucruri decât de Cuvântul Viu al lui Dumnezeu. De aceea, nici trezirile autentice şi nici progresul spiritual nu au loc aşa cum Dumnezeu doreşte şi poate să le aducă în Biserica Sa din zilele noastre. Eşti tu dispus să mergi împotriva curentului?
Posted on: Mon, 07 Oct 2013 05:41:49 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015