Bunica mea... Bunica mea nu a fost niciodată perfectă. A făcut greşeli. A fost "pedepsită" de cel de sus. A ajuns să-şi urască viaţă, şi să-şi dorească moartea din adâncul sufletului. Plâng.. plâng şi acum şi-mi doresc să fiu eu oarbă în locul ei. Acum 1 an, vedea cu jumătatea din ochiul stâng, însă acum nu mai vede absolut deloc. Un întuneric total. Întotdeauna mi-a fost frică de întuneric .. şi mă întreb cum se simte ea ? Nu ştie când e zi sau noapte. Se trezeşte la 3 dimineaţa şi nu ştie dacă e noapte sau zi. Nu aude niciun sunet, şi trăieşte cu frica să nu intre cineva peste ea în casă. Eu nu o cunosc în totalitate, dar o cunosc îndeajuns. De fiecare dată, înainte să merg la culcare, trec prin faţa uşii ei şi o aud cum plânge .. o aud cum îl întreabă pe Dumnezeu de ce i-a făcut asta, de ce nu i-a lăsat măcar un sfert de ochi sănătos ca să-şi poată vedea nepoţii ? Nu, nu pot suporta. Mai ales pentru că ştiu că ea a fost cea care m-a salvat într-un fel la naştere. Ea a fost moaşa mea. Da , unii dintre voi ştiu că am fost născută acasă; ei bine, bunica a fost cea m-a luat şi m-a pus într-un cearşaf. Ea a fost cea care a avut grijă de mine pentru o bună bucată de timp, timp în care mama şi tata erau în Italia. Ea este cea care mă face "puturoasă, curmănoasă, căpriţă", iar după îmi dă cu palma la fund. Ea este cea care mă răsfaţă atunci când merit, şi mă ceartă atunci când o iau pe arătură. Ea este ca o a doua mamă pentru mine şi m-am săturat să o văd cum suferă ... mi-aş dorii să-i dau ochii mei. Mi-aş dorii să-i iau suferinţă şi să aibă o bătrâneţe fără griji. Mi-aş dorii toate acestea, dar nimic nu e posibil .. căci asta e lumea reală, iar nicio zână nu apare să-ţi îndeplinească dorinţa cea mai mare.
Posted on: Sat, 27 Jul 2013 19:30:02 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015