Bună de dimineaţa! O colegă nouă la serviciu. Discutăm, ne împrietenim, observ, aştept şi apoi conchid: e potrivită, lipsită de aroganţă, liberă, intelectuală... merge. E cel mai potrivit mod de a afla ce impact are o antologie de poezie asupra unui om care nu are legături cu lumea poeţilor, cu lumea virtuală, însă are o înclinare spre romantism, spre lectură. Urmează să ne despărţim, activitatea mea se încheie la acest job şi după câteva conversaţii mă roagă să ne mai auzim. Aşa am găsit momentul să îi pun în braţe un exemplar, ce-mi prisosea în bibliotecă şi aştepta un suflet dornic de lectură, din Antologia "Căutări în vara arsă de cuvinte". Foarte emoţionată o ţine toată ziua pe birou şi o surprind furând din timpul de lucru pentru a lectura. Nu i-am spus că acolo mă aflu, profit că sunt mai spre final cu scopul vădit de a afla ce autor a impresionat-o. Nu aştept oricum păreri despre mine, ar formulate pozitiv doar din complezenţă. Gust din plin bucuria ei de a descoperi o lume nouă: "credeam că poeţii scriu doar abstract, dar e atât de real...". Mă bucur să aud păreri şi, neaştepat, i-a citit măicuţei ei seara la gura sobei, cum îmi place mie să spun. Înlăcrimată, mama, preia cartea să o poată citi din scoarţă în scoarţă, are mai mult timp, e pensionară. Poeţii preferaţi?... La primele întâlniri nu reţii niciodată toate amănuntele, eu nu am niciun fel de memorie cu excepţia memoriei de sentimente, de trăiri, de aceea prima impresie a colegei mi s-a părut cât de bine formulată:> aha, mă gâdesc şi zâmbesc...>..................................... Impresiile ei m-au trimis val vârtej acasă să revăd, să recitesc, să aflu ce simt după ce a trecut ceva vreme de când îi ştiu, de când îi citesc: Undeva, departe... Ioan Grigoraș Închid fereastra și aud un cânt, Știu că exiști pe undeva, departe; Aș vrea să-ți scriu pe-o aripă de vânt, Dar umbra nopții încă ne desparte. Nu pot să dorm, că te zăresc în vis, Plutești ușor pe-o margine de apă, Tu ești acolo, peste un abis, În inimă condeiul tău îmi sapă. Te chem încet, poate mă simți acum, Poteci pustii plâng tainic a ninsoare; A mai rămas în mintea mea un drum Atât de lung... de îl străbat, mă doare! Deschid fereastra și te văd cântând, Știu că exiști pe undeva, în noapte; Mereu, pe-o filă, eu mai port în gând Poemul nostru ce l-am scris din șoapte. nu mă aşteptam să am emoţii mai mari ca atunci, Nutzu, un poet care a ajuns... undeva.... departe... în inimile cititorilor! Poetul de la pagina 240? Mi-este dor de tine... (Mamei mele) Florin Petrache Stropi de ploaie leneşi bat în geamul meu, Vântul suflă tare, când o să mai stea? Norii se prăvale, aerul e greu, Ploaia bate-n geamuri şi pe faţa mea! Moartea te atinse prea de timpuriu Şi din vremi trecute, amintiri mă cheamă; Ploaia bate-n geamuri, s-a făcut târziu... Mi-este dor de tine, prea iubită mamă! Aş da veşnicia să te văd o clipă, Dar să ai cu tine şi pe tatăl meu! Inima mă doare, sufletul îmi ţipă... Mi-este dor de tine şi mi-e tare greu. De-am fost rău cu tine şi te-am supărat, Iartă-mă, măicuţă, n-am băgat de seamă! Vino şi mă-ndrumă, căci sunt disperat... Mi-este dor de tine, prea iubită mamă! şi nouă ne este dor de tine, Florin... şi ne va fi mereu! Vă doresc o zi în care să întâlniţi doar suflete frumoase!
Posted on: Fri, 09 Aug 2013 06:10:09 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015