CATEHEZĂ PENTRU TINERI Cateheze pentru tineri - Isus Cristos 43. Biserica - cine suntem? Introducere Când se rosteşte cuvântul de Biserică, care sunt expresiile, experienţele şi reacţiile ce le simţi în cei pe care îi cunoşti sau în tine însuţi? Ideile asupra cărora vom reflecta le putem găsi în cuvintele şi în comportamentul lui Isus, care ne invită la orizonturi şi mai ample. În cadrul Cinei de pe urmă el şi-a manifestat unica mare dorinţă cu privire la noi: ca să fim una, ca toţi să ne simţim parte din această Biserică. Sfântul Paul afirmă că toţi câţi suntem botezaţi, suntem trupul lui Cristos: împlinirea acestei voinţe. Observarea realităţii Fapte - experienţe Povesteşte experienţa ta de Biserică: - De câte ori te simţi ca făcând parte din ea? Când? - Când te simţi departe, străin, aproape exclus? Reflecţie biblică In 17,18-23 Cum m-ai trimis tu pe mine în lume, aşa i-am trimis şi eu pe ei în lume. Şi eu însumi mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr. Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toţi să fie una, cum tu, Tată, eşti în mine şi eu în tine, ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis. Eu le-am dat slava, pe care mi-ai dat-o tu, pentru ca ei să fie una, cum noi suntem una, eu în ei şi tu în mine, pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că tu m-ai trimis şi că i-ai iubit, cum m-ai iubit pe mine. Gal 3,26-28 Căci cu toţii sunteţi fii lui Dumnezeu, prin credinţa în Cristos Isus. Căci câţi în Cristos v-aţi botezat, în Cristos v-aţi îmbrăcat. Nu mai este iudeu, nici grec; nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Cristos Isus. (Moment de tăcere) Confruntare şi angajare Întrebări pentru discuţiile în grupuri mici În realitatea noastră de Biserică locală, ce anume ne ajută să fim parte vie a Bisericii lui Cristos; şi, dimpotrivă, ce anume alimentează în noi sentimente de înstrăinare? Ce semnificaţii se află dedesubtul acestor fapte-experienţe? Care sunt cauzele care se află dedesubtul acestor fapte? Care sunt valorile aflate în joc? Dintre aceste valori, care este cea mai globală şi determinantă? Citind lectura suplimentară ce principii descoperim, la ce suntem invitaţi? Gândindu-ne la Isus, despre care sfântul Paul spune că este capul trupului său care este Biserica, în care i-a convocat pe ai săi pentru ca să fie împreună cu el şi să-i trimită să vestească Evanghelia: Vestea cea bună a mântuirii şi a iubirii, ne întrebăm: - Care credem că sunt cele cinci sau şase hotărâri pe care Dumnezeu ni le cere ca fiind cele mai importante pentru ca: - să ne putem simţi Biserică a lui Cristos? - să putem depăşi sentimentul de distanţă, de neapartenenţă, de înstrăinare de Biserica lui Cristos? - Cum ne putem asuma aceste hotărâri? Rugăciune Rugăciune comună Laudă şi cinste lui Cristos; el poate să-i mântuiască pe veci pe cei care se apropie de Dumnezeu prin el, fiind pururi viu spre a mijloci pentru noi. Întemeiaţi pe această credinţă, să-l implorăm: Adu-ţi aminte de poporul tău, Doamne! Soare al dreptăţii, te chemăm asupra întregului neam omenesc, pentru ca toţi să se bucure de-a pururi de lumina ta ce nu cunoaşte apus! Apără legământul pe care l-ai pecetluit cu sânge dumnezeiesc şi sfinţeşte Biserica ta, ca să fie neprihănită! Adu-ţi aminte, Doamne, de familia ta şi de locul sălăşluirii tale! Călăuzeşte-i pe calea păcii şi a belşugului pe cei care călătoresc, ca să ajungă cu sănătate şi bucurie la locul dorit! Primeşte, Doamne, sufletele celor răposaţi, dăruieşte-le iertarea ta şi gloria veşnică! (Se pot adăuga şi alte intenţii spontane) Tatăl nostru Rugăciune finală Dumnezeule, care ne arăţi calea mântuirii, dă-ne, te rugăm, să lucrăm cu tot mai multă râvnă la mântuirea tuturor, pentru ca, adunaţi laolaltă în Biserica ta, să putem ajunge cu toţii la tine. Prin Cristos Domnul nostru. Amin. Lectură suplimentară Biserica Biserica suntem noi, îmbogăţiţi de sfinţenia şi de viaţa lui Dumnezeu care ne-a fost dăruită prin Botez şi împovăraţi de păcatul nostru, rod al libertăţii noastre rănite care nu reuşeşte întotdeauna să aleagă, dar, mai ales, să aleagă adevăratul bine. Suntem noi, cei botezaţi... chiar dacă nu suntem foarte conştienţi de acest lucru. Da, dar cine suntem? Cine este această Biserică? Tot ceea ce este ea, suntem noi! Conciliul Vatican II a fost o căutare atentă de a spune cine suntem noi, Biserica lui Isus Cristos. El a condensat rodul acestei căutări, a acestei contemplări în documentul Lumen gentium. Biserica nu este - aşa cum Isus, cel dintâi, nu a voit să fie - putere, structuri, rit, înstrăinare,... aproape ca un muzeu religios... Biserica, afirmă Sfântul Părinte Paul al VI-lea, este realitatea umană îmbătată de prezenţa divină: este comuniunea cu Dumnezeu prezent, activ, dătător de viaţă şi de bucuria de a trăi. O spune Isus, povestindu-ne despre mărgăritarul preţios (Mt 13,45-46), despre comoara regăsită (Mt 13,44), însă şi mai mult vorbindu-ne despre viţa şi mlădiţele sale (In 15,1-8). Biserica este vie, Biserica este viaţă, ba chiar explozie de viaţă prin Duhul Sfânt care o însufleţeşte. Acest lucru îl spunea Isus în parabolele sale: grăuntele care creşte viguros (Mt 13,31-33), năvodul aruncat în mare (Mt 13,47-48), drojdia care dospeşte toată plămădeala (Mt 13,33). Biserica este familia fiilor lui Dumnezeu, unde Dumnezeu este numit Abba, Tatăl nostru! (Mt 6,10-13). Biserica este comuniunea dintre oameni în Dumnezeu: este popor, poporul lui Dumnezeu în drum: Dumnezeu nu vrea să-i sfinţească şi să-i mântuiască pe oameni în mod individual şi fără nici o legătură între ei, ci vrea să facă din ei un popor care să-l recunoască conform adevărului şi să-l slujească în sfinţenie... Acest popor mesianic îl are drept cap pe Cristos dat morţii pentru păcatele noastre şi înviat din morţi pentru îndreptăţirea noastră şi care acum, după ce şi-a dobândit un nume care este mai presus de alt nume, domneşte plin de măreţie în cer. Are prin însăşi starea sa demnitatea şi libertatea fiilor lui Dumnezeu, în inima cărora locuieşte Duhul Sfânt ca într-un templu. Are prin lege noua poruncă de a ne iubi aşa cum Cristos însuşi ne-a iubit, în sfârşit, are ca punct final împărăţia lui Dumnezeu, începută de pe pământ de acelaşi Dumnezeu, şi care trebuie să fie ulterior extinsă până când la sfârşitul veacurilor să fie dusă de el la desăvârşire, atunci când va apărea Cristos, viaţa noastră şi când însăşi creaturile vor fi eliberate de sclavia corupţiei pentru a participa la măreaţa libertate a fiilor lui Dumnezeu. Biserica este itinerarul de comuniune cu toţi, ba chiar cu tot ce există, pregătind şi grăbind împlinirea împărăţiei, atunci când, aşa cum ne dezvăluie sfântul Paul, chiar şi creaţia va fi eliberată (Rom 8,19-20), atunci Dumnezeu va fi totul în toţi (1Cor 15,28), iar noi vom fi totdeauna cu el (1Tes 4,17). Aceasta este Biserica pe care o cunoaştem? Aceasta este Biserica pe care o refuzăm? Biserica faţă de care ne simţim sau nu ne simţim ca parte a ei? Prin Botez, acestei Biserici şi în această Biserică noi nu suntem oaspeţi, ci mădulare vii. Ce înseamnă această realitate pentru viaţa noastră, pentru credinţa noastră? Editura Presa Bună, Iaşi
Posted on: Sun, 20 Oct 2013 05:01:24 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015