Calul de iarbă Oasele albite, uitate prin vreme De un cal, pe-o - TopicsExpress



          

Calul de iarbă Oasele albite, uitate prin vreme De un cal, pe-o sfoară de pădure, Se-ncălzesc la soare, coastele trireme S-au oprit şi nu mai pot să-njure . Iarba se ridică cu gândaci în cârcă, Fire lungi de verde cresc prin oase Nimic din ce a fost nu aduce-a hârcă, A pierit şi teama vreunei coase. Muşchii verzi îmbracă trupul dându-i viaţă, Ochii mari sunt plini de margarete. Vântul, ştirb, prin valul cald de izmă creaţă Nu adie doruri sau regrete. Doar ridică iapa verde, în picioare Ea mirată stă şi nu nechează... O fi numai cal sau este numai floare? Buzele îi freamată, e trează! Şi-n galopul care-l are iar in sânge Se intinde, mândră, spre câmpie. A-nceput o noua viaţă de pursânge, Altă viaţă, altă nebunie.
Posted on: Sun, 30 Jun 2013 04:27:36 +0000

Trending Topics



Recently Viewed Topics




© 2015