Cand tov Ulianov se intreba doct ce este de facut, nici nu banuia ca istoria ii va da dreptate in empirio-criticismul lui de gagaute. Stia tot, dar nu putea pentru ca sa stie cati epigoni romani ii vor calca pe urme, tocmai cand lumea va rasufla usurata ca a scapat oficial de niste dementi. Si multi fura, unii, epigoni onorabili, cei care nu cred in intrebari, dar stiu sigur ca ideile vor lucra de la sine.Altii doar valorosi, cei care actioneaza pe largi orizonturi strategice inca de la nasterea lor filozofica. Daca ar fi stiut, tov. Ulianov s-ar fi limitat sa fie sincer, adica sa intrebe cine este de facut, din generatie in generatie. Om. Europarlamentar, diplomat, universitar, liberal cu sange rece, si pe buna dreptate impopular printre prosti. Am fi fost scutiti astfel de aportul lumpenului elitist la reconstructia unui Stefan Gheorghiu anonim, perfect adaptat lipsei de raspunsuri, dar si curat indispensabil justificarii empirice a unui regim infractional foarte prost organizat, transpartinic si peren. Deci mai avem un motiv sa-l injuram pe Ulianov, Ilici si Vladmir
Posted on: Mon, 28 Oct 2013 13:00:41 +0000