Care ar fi diferența între metoda prin cianurare integrală aleasă de RMGC și metoda flotației, în termeni de timp, eficiență și productivitate? Metoda RMGC permite o dezvoltare rapidă (nu presupune facilităţi de flotaţie sau oxidare), mai puţini bani pentru investiţia iniţială și crearea a mai puţine locuri de muncă. Este „economică” pentru companie, dar crește imens costurile post-mining - gestionarea a 363 hectare de şlam cianurat pe 120 de ani este o problemă. Dar metoda permite finalizarea proiectului în doar 16 ani, când pentru valorificarea complexă a unei asemenea cantităţi de minereu ar fi nevoie de 50. Eficienţa economică pe termen scurt este mai mare, dar pe ansamblul proiectului scade, pentru a deveni negativă aproape de finalizare. Nu ştiu dacă economia unei ţări europene îşi permite să „îngroape” pentru mai mult de un secol cantităţi atât de mari de materii prime critice foarte importante din punct de vedere economic, doar pentru a recupera mai repede şi mai „ieftin” aur şi argint. Care sunt cele mai grave probleme ale proiectului RMGC? Sunt grave probleme legate de „etanşeitatea” geologică a bazinului de decantare şi există semne de întrebare despre recuperabilitatea altor substanţe minerale utile. Avizarea proiectului în forma actuală ar face ca și alți dezvoltatori să ceară aceleaşi standarde de mediu, situate sub cele practicate în exploatări similare din lume. Ar rezulta cam 2 900 de hectare de bazine de decantare a şlamurilor cianurate doar pentru zăcămintele cunoscute din Cadrilaterul Aurifer din Munţii Apuseni! Ce alte metale conține zăcâmântul de la Roșia Montană? Conţine importante cantităţi de stibiu, germaniu, tantal, teluriu, zinc şi uriaşe cantităţi de feldspat potasic (adular), care sunt materii prime critice, foarte importante sau importante conform normelor UE. După estimărilor noastre, bazate pe analizele prezentate de RMGC şi pe datele publicate despre conţinuturile din vechea exploatare din perimetru (Cariera Cetate), au fost ignorate ca rezerve potenţiale 161 tone de telur, 49 tone de germaniu, 172 tone de seleniu, 116 tone de tantal, 777 tone de thaliu, 1 220 tone de stibiu, 29 763 tone de zinc şi până la 129 millioane de tone de feldspat potasic. Potrivit licenței, compania privată poate exploata toate tipurile de metale găsite, dar va plăti redevență doar pentru auru și argint. Este această prevedere corectă? Proiectul propus de compania RMGC presupune cianurarea globală a unei imense cantităţi de rocă măcinată: 218 milioane de tone conform fişei tehnice a proiectului sau 262 de milioane conform memoriului de prezentare. Rezerva estimată în urma studiilor RMGC este, în cazul optimist, de 330,5 tone de aur şi 1 628,4 tone de argint. Adică randamentele de extracţie sunt 80% pentru aur şi 61% pentru argint. Alte tipuri de metale ar trebui exploatate din şlamul cianurat, ceea ce este deocamdată exclus, pentru că tehnica de procesare propusă exclude recuperarea lor. Credeți că RMGC este doar o companie speculativă, care nu a intenționat vreodată să exploateze aur cu adevărat și doar să facă bani la Bursa din Toronto? Acţionariatul actual al RMGC, care este public, include fonduri declarat speculative. Orice proces reuşit de speculaţie minieră include şi o fază de extraţie, deci este firesc ca exploatarea să înceapă, dacă evoluţia pieţei şi contextul general o permit. Sunt însă sceptic în privinţa unei reuşite complete a vreunui proces speculativ în contextul crizei europene a materiilor prime. Este posibil să urmeze o preluare ostilă la Bursa din Toronto? Cine ar fi principalii beneficiari? Schimbarea acţionariatului la actualul curs al acţiunilor este evidentă. Cred că suntem în plin proces de preluare ostilă. În practica internaţională curentă orice zăcământ de aur cu o rezervă explorată de circa 165 tone aur devine tentant pentru marile companii miniere din domeniu. Ttrei dintre ele, Barrick Gold Corporation, Newmont Gold şi Anglo Gold Ashanti deţin împreună mai mult de două treimi din piaţă. Nu cred ca vreuna dintre cele trei ar menţine actualul proiect dacă ar opera pe solul european. Care este recomandarea Institutului Geologic al României către autoritățile statului? Sunt ferm convins că în forma sa actuală, proiectul nu este avantajos şi ar produce un prejudiciu de imagine imens pe plan național și internațional industriei miniere din România. Costurile de mediu sunt prea mari şi ar compromite însăşi ideea de exploatare a aurului. Un proiect mai bun, conform cu practicile europene şi cu principiile dezvoltării durabile şi ale valorificării complexe, ar putea fi luat în considerare. Pentru asta milităm, pentru stabilirea de către statul român a unui „de minimis” în practicile de exploatare a unor astfel de zăcăminte şi pentru consultarea experţilor, nu a unor grupuri de lobby sau a companiilor înseşi. Vrem respingerea proiectului în forma sa actuală și crearea Serviciului Geologic Naţional pe structura Institutului Geologic al României drept consilier principal al Guvernului în problemele legate de sol şi subsol. Este evident că Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a înregistrat încă un eşec spectaculos în preluarea atribuţiilor unei asemenea organizaţii, după cel precedent, al recomandarilor în cazul privatizării Cuprumin. Dorim și reevaluarea potenţialului de materii prime minerale al României.
Posted on: Sat, 14 Sep 2013 11:22:26 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015