Ce a mai ramas din unitatea Bisericii? Una din criticile - TopicsExpress



          

Ce a mai ramas din unitatea Bisericii? Una din criticile vehemente aduse miscarii "protestante" si "miscarii evanghelice" este ca a produs "fracturarea" trupului lui Christos. Oare asa sa fie? Privita sub numirile ei istorice, biserica a fost mai intai "crestina", apoi "catolica", apoi "ortodoxa", apoi "protestanta" si mai de curand "evanghelica." Ce a insemnat aceasta succesiune de numiri? In primele trei veacuri, crestinismul s-a aflat in faza sa "expansionista", credincios misiunii de a ajunge "pana la marginile pamantului." Sub influenta lucrarii apostolilor si inca sub extraordinarul impuls dat de pogorarea Duhului Sfant, crestinismul a trecut, insangerat si persecutat, toate granitele civilizatiei de atunci si a devenit o "forta" demna de luat in seama de cei care faceau calcule politice. Raspandit prin activitatea milioanelor de anonimi, avansand cu viteza deplasarilor personale ("per pedes apostolorum"), crestinismul a fost raspandit de "martori", care nu de putine ori au fost gata sa devina "martiri" in confruntarea cu Statul si cu puternicii zilei. Luat sub protectia imperiala de Constantin, acest "crestinism" a devenit "catolic" (universal, general), ravnind sa-i aduca in sanul Bisericii pe toti locuitorii pamantului. Pentru realizarea acestui deziderat, Biserica "catolica" nu a ezitat sa foloseasca forta de constrangere pusa la dispozitie de alianta cu "imperiul" politic. Cand Imperiul Roman s-a scindat in cele doua ramuri, Apuseana si Rasariteana, cezarul de la Constantinopol a creiat o Biserica nedependenta de scaunul papal de la Roma. Adunati in sinoade convocate "la comanda" de imparatii Bizantului, episcopii au gasit "nod in papura" in teologia Bisericii Catolice, au "afurisit"-o (excomunicat-o) si s-au autoproclamat pastratorii "dreptei credinte". S-a nascut astfel, dintr-un fel de decret politic, "Biserica Catolica Ortodoxa Rasariteana." Antagonismul dintre cele doua ramuri ale bisericii "catolice" dainuieste si astazi. Nu se poate spune deci ca "protestantii" au inceput "sfasierea trupului lui Christos." Prin Reforma, Luther n-a urmarit sa formeze o alta biserica, ci doar sa o reformeze, din interior, pe cea existenta. Biserica Protestanta s-a nascut doar din reactia violenta a Romei. Ea i-a impins afara pe cei ce cereau Reforma. Treizeci de ani de razboaie necurmate, uriase dislocari si migratii umane si milioane de morti dovedesc cu prisosinta ca "protestantii" s-au nascut doar din "intoleranta" Romei fata de unii din cei mai spirituali fii ai ei. Eliberat din chinga "traditiilor" si "ritualismului" religios, crestinismul a redescoperit Biblia si a devenit "evanghelic." Autoritatea eclesiastica a fost inlocuita cu "autoritatea Scripturii." S-a revenit astfel la vremea "crestinismului incipient", cu biserici autonome, traind intr-o totala separare de puterea politica. Odata cu Reforma au fost declansate energiile spiritului uman independent, tinute in lanturi de "opresiunea" inchizitiei atata amar de vreme. Scapata de sub constrangerea Statului pseudocrestin, societatea a produs miscari de gandire "alternative" crestinismului. Prin renastere si iluminism s-a instaurat epoca "rationalismului umanist." El a produs apoi "materialismul" si, o data cu el, progresul extraordinar al tuturor indeletnicirilor legate de "materie." Omenirea s-a "tehnologizat" si se grabeste sa se "supratehnologizeze." Spiritul critic analist a invadat lumea Bisericii si a produs valuri de "liberalism", in care scepticismul general a erodat increderea in Biblie si in trairile "spirituale." Omenirea a trait pentru o vreme iluzia posibilitatii de a aduce prin "stiinta", fara ajutorul lui Dumnezeu, "raiul pe pamant." Au urmat insa dezastroasele razboaie mondiale, spulberarea oricaror increderi in "bunatatea imanenta" a omului si, incet, incet, oamenii au inceput sa caute iar ajutorul de "dincolo de sfera propriilor lor puteri." Astazi, ezitand sa se reintoarca la "crestinismul istoric" si la obsesivul "stat crestin" sau "natiune crestina", oamenii au cautat sa patrunda in realitatile spirituale individual, pe calea unor religii orientale exotice sau pe mai "tehnologizata" alternativa a "extraterestrilor." In plina epoca moderna, asistam la renasterea "paganismului antic".
Posted on: Thu, 05 Sep 2013 06:30:51 +0000

Trending Topics



Recently Viewed Topics




© 2015