Ce citesc, în loc să selectez/prelucrez fotografiile cu singurii doi dansatori pe care-i cunosc: „De ce, a întrebat el, oriunde s-ar duce un chilian în lumea asta, Neruda şi scoicile lui de rahat au fost deja pe acolo şi şi-au stabilit un monopol? M-a ţintuit cu privirea, aşteptându-mă să-l contrazic, iar eu am căpătat senzaţia că în locul de unde venea el era un lucru obişnuit să discuţi aşa cum discuta el cu mine, şi chiar să te contrazici pe tema poeziei până ajungeai la violenţă, iar preţ de o clipă m-am simţit învăluită de singurătate. Însă totul a durat doar o clipă, apoi m-am grăbit să-mi cer scuze şi am jurat să-i citesc pe toţi marii poeţi chilieni aflaţi pe scurta listă măzgălită de el pe dosul unei pungi de hârtie (în capul căreia, cu majuscule şi umbrindu-i pe ceilalţi, se găsea Nicanor Parra) şi, de asemenea, să nu mai pronunţ niciodată numele lui Neruda, nici în prezenţa lui şi nici în a altcuiva“, „Marea casă“, de N. Krauss.
Posted on: Thu, 28 Nov 2013 19:49:47 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015