Celor interesati sa se exprime corect in limba romana, lansez o mica dezbatere privind modul incorect în care este folosită, uneori, conjunctia SAU. Este stiut ca, de cele mai multe ori, aceasta conjunctie este disjunctiva, fiind menită să excludă asocierea termenilor (mama sau tata va insoti pe minor). Cand insa aceeasi conjunctie este folosita in sens de asociere, acordul se face la plural. Nu putem spune, de exemplu, că MAMA, TATA, BUNICUL SAU BUNICA ESTE O FIINTA APROPIATA DE COPIL. Dacă în vorbirea curentă asemenea distinctii scapă mai usor observaţiei, cand le gasim in lege (sau, mai grav, in noile coduri), ele nu pot fi tolerate. Iată un exemplu : ART. 76 din Codul de procedura penala: „ORGANUL DE URMARIRE PENALA SAU INSTANTA DE JUDECATA ARE OBLIGATIA SA CHEME PENTRU A FI ASCULTATE...”. Este corect? Sunt voci potrivit carora folosirea conjunctiei SAU face obligatoriu acordul la singular. In ce ma priveste, nu pot fi de acord cu aplicarea tale quale a acestei norme, fie şi efectul straniu pe care il are, de exemplu, textul de la art.1893 alin. 2 din actualul Cod civil: „CÂT TIMP AJUTORUL SAU PENSIA NU A FOST EFECTIV ACORDATĂ…” Asemenea exemple pot continua. Celor interesati, le voi semnala intr-un comentariu viitor. Astept reactii (cat mai aplicate, daca se poate).
Posted on: Sun, 24 Nov 2013 07:38:05 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015