Ceva ce nu se invata la scoala despre..... Vizita în România ..... România l-a cunoscut personal pe Tagore iar optica criticii s-a schimbat dupa vizita poetului în România. Poetul nutrea o intensa dorinta de a cunoaste diferite tari, popoare si culturi. Dorul de departare - o latura proeminenta a poeziei sale - l-a facut sa calatoreasca pe aproape toate meridianele lumii. Asadar, la vârsta de 65 de ani, si-a propus sa vada meleaguri necunoscute din rasaritul Europei. Aflam din biografia lui Tagore - o lucrare monumentala în 4 volume, realizata de Prahbat Kumar Mukhopadhyay - ca în mai 1926 a plecat într-o calatorie lunga prin Europa. Dupa ce a trecut prin Italia, Elvetia, Austria, Franta, Anglia, Norvegia, Suedia, Danemarca, Germania, Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia si Bulgaria a sosit în România în noiembrie, de unde s-a întors în tara prin Turcia, Grecia si Egipt. La invitatia regelui Ferdinand, Tagore a vizitat România între 20 si 22 noiembrie 1926; a fost însotit de fiul sau Rathindranath Tagore, sotia acestuia, fiica lor adoptiva si de fizicianul P.C. Moholanobis, precum si de sotia lui, scriitoarea Rani Moholanobis. Din greseala, ziarele românesti i-au descris pe cei doi din urma ca fiica si ginerele poetului. Au aparut 25 de articole în presa româna despre aceasta vizita. Ziarul "Adevarul" din 20 noiembrie a anuntat sosirea sa în Bucuresti în dupa-amiaza aceleiasi zile. Ca prezentare a "poetului si profetului Indiei", a scris: "Fara îndoiala, Rabindranath Tagore este un rar, chiar unicul exemplu, al omenirii ideale". Cotidianul "Dimineata" din 21 noiembrie a raportat ca poetul a fost primit cu o deosebita caldura în Cehoslovacia, Iugoslavia si Bulgaria. A plecat cu un vapor arhiplin din portul bulgar Rusciuc, tinerii bulgari însotindu-l cu înca un vapor. Itinerariul oaspetelui schimbându-se în ultima ora, autoritatile portului românesc Ramadan n-au fost pregatite pentru întâmpinarea cuvenita. Nici n-au stiut de importanta vizitei. Un vames tânar a exclamat: Trebuie sa fie autorul Sakuntalei. Confuzia cu poetul din secolul V e.n. poate sa va para amuzanta, dar mie, nu. Nu cred ca vreun vames din Europa occidentala de atunci sau de acum sa fi stiut de acea capodopera sanscrita. Oricum, la sosirea poetului, personalul din port si-a dat seama ca a venit o mare personalitate. Un functionar descurcaret i-a rugat pe pasagerii bulgari sa coboare de pe vapor, ca el sa fie primit, totusi, de o multime. S-a înteles ca oaspetele va veni în Bucuresti cu trenul. În absenta oficilitatilor din Capitala, ziaristii au fost cei care i-au condus pe Tagore si însotitorii sai. În dupa amiaza mohorâta a toamnei, nu ardea nici un bec în port, nici în gara. Toate ziarele au criticat indiferenta cu care a fost primit oaspetele tarii. Reporterii au simtit însa ca prezenta radioasa a poetului a iluminat compartimentul trenului fara becuri. Ziua urmatoare, G. Lungulescu a observat în "Universul": "Apostolatul lui e plin de farmec, ca si faptura lui de o frumusete ideala. Are ochi negri, mari, catifelati si stralucitori de tinerete în paloarea nobila si mata, de o dulce expresie. Paru-i ondulat îi cade în doua parti si capata stralucirea neobisnuita în atingerea cu talarul de matase cenusie ce-i învaluie trupul înalt, mladios si subtire. Argintata ca si pletele-i, sura îi este barba, iar vocea-i îngaduitoare are vibratiuni mângâioase pe care le face si mai bine sa le întelegi spiritualitatea privirii înotând în lumina de îngaduitoare ironie. Se desprinde atâta majestate impunatoare din glasul si faptura poetului, încât, ascultându-l, ti se pare ca esti investit cu sacerdotiul celor ce predica lucruri nemuritoare. Astfel se înfatiseaza oaspe al României în clipa de fata!" Rar se întâlneste o asemenea descriere a frumusetii fizice a unui batrân de 65 de ani. Totodata, nu putem sa nu observam lipsa de coeziune, a limpezimii textului. Motivul nu-i greu de înteles. Autorul a fost atât de impresionat de prezenta poetului, încât i-a fost peste putinta sa exprime ceea ce a simtit. Se pare ca toti au fost transportati într-o alta lume - "lume ce gândea în basme si vorbea în poezii". Totusi, reporterii n-au uitat de datoria lor. Moara macina si în rai - spune un proverb bengalez. Si gazetarii români au profitat de compania oaspetelui, nestingherita de artificialitatea protocolului oficial si i-au luat interviuri. La solicitarea ziarului "Adevarul", i-a dat un autograf, scriind patru versuri din Gitanjali în bengali: "Datorita Tie am cunoscut necunoscutul,/ mi-am gasit locul în salasuri straine./ Gratia Ta, Prietene, departele îmi este aproape,/ si strainii mi-au devenit frati." Prietenul poetului era Dumnezeu. În fiecare gara, veneau locuitorii din orasele respective, precum si pasagerii din celelelate compartimente, ca sa-l vada. Reprezentantii ministerelor de externe si de cultura l-au întâmpinat la gara din Comana. Prelegerile de bun venit au fost rostite de oficialitati, scriitori si ziaristi la Gara de nord din Bucuresti. Apoi oaspetii au fost cazati la Athenee Palace. A doua zi era duminica. A venit trasura regala sa-i plimbe prin oras. Însotitorii lui Tagore au iesit în oars; iar el, obosit de drum, a ramas în hotel în asteptarea compatriotului sau dr. Narsingh Mulgund, stabilit în România. Fiicele doctorului i-au aratat dansul popular românesc. Ulterior, una din ele, Indira Mulgund, se afirma ca balerina a Operetei Române. A doua zi s-a tinut o conferinta de presa, dupa care a urmat banchetul. Au participat Ion Banu din partea Academiei Române, ministrul culturii, Vasile Goldis, scriitorii C. Mille, Victor Eftimiu, acad. Duiliu Zamfirescu, Ion Pillat, Ion Marin Sadoveanu (probabil translatorul sau), Pastorel Teodoreanu, dr. Mulgund si altii. Profund impresionat de caldura sufleteasca a României, Tagore a spus: "Oamenii care traiesc departe când se cunosc îsi dau seama cât sunt de apropiati si de înruditi unii cu altii. (...) Noi, cu totii, scriitori, artisti, ziaristi, contribuim zi de zi la acea admirabila înfratire a popoarelor (...) Onoarea e pentru morti, iubirea e pentru cei vii. Desigur ca eu sunt facut nemuritor, daca iubirea mi se ofera." Poetul a daruit Asociatiei literare o carte a sa cu autograf. Reportajul nu mentioneaza titlul; nici nu se stie ce s-a întâmplat cu ea. Cine stie, poate ca a fost distrusa în timpul razboiului. În dimineata zilei de 22 noiembrie, Tagore a tinut o conferinta la Teatrul National de pe Calea Victoriei. De dimineata strada era plina cu oamenii care asteptau doar ca sa-l vada; astfel s-a oprit circulatia. I. Valerian scrie în "Viata literara", revista pe care o conducea, ca foarte greu a ajuns la sala, facându-si loc prin "pelerini", si s-a postat în culise. Poetul Dumitru Nanu, traducatorul poemului filosofic Bhagavadgita, se afla lânga boxa de lumini. Câtiva scriitori, artisti si ministri erau pe scena. Regina Iugoslaviei si fosta pereche regala din Grecia erau între auditori. Sala arhiplina vuia ca marea învolburata. Deodata s-a asternut o "liniste sfânta". Îmbracat într-o rasa neagra, poetul s-a ridicat în picioare si a început sa vorbeasca. Atât personalitatea sa cât si vocea-i rafinata, melodioasa au "împrastiat o vraja" asupra publciului. A vorbit liber în engleza. Majoritatea auditorilor l-a înteles prin intermediul traducatorului. Confruntând cele sapte reportaje, am avut impresia ca si translatorul se lasase impresionat de farmecul rostirii. Cea mai ampla relatare a aparut în "Viata literara". "Prietenii mei! - a început vorbitorul - Rolul poetului e ca si graiul florilor, al vântului, al oceanului. Precum florile înfrumuseteaza omenirea prin frumusetea lor, tot astfel poetii, prin armonie si estetica, mai curând decât prin etica. N-am venit sa propavaduiesc ca filosof ci ca poet, iubitor de omenire în eterna ei tendinta spre perfectiune". Dupa o scurta prezentare a culturii indiene, precum si a stradaniilor lui artistice, poetul a trecut la comparatia mentalitatilor europene si indiene. "Voi, europenii, vorbiti despre natura ca despre o dusmana (...) Noua, natura ni-i cea mai buna prietena. Traim dupa îndemnurile ei. Orasele voastre civilizate s-au îndepartat de raiul naturii (...) India pune suprema nadejde pe armonia omului cu universul". Ce ar fi zis Tagore, daca ar fi stiut ca în aceasta capitala a Europei a trait, nu demult, un poet care a oftat: "Unde esti copilaria mea, cu padurea ta cu tot" si care îsi exprimase ultimul dor de a fi lasat sa moara la marginea marii? "Civilizatia voastra v-a facut - a zis poetul în continuare - sa acumulati nenumarate forte materiale. În aceasta privinta întreceti Asia. Ati neglijat însa fortele sufletesti, de aici o perpetua sursa de mare dezastru". Cu aureola de înaltimea sufleteasca si nespusa seninatate, care se desprinde în jurul figurii sale de profet, cu privirea care pare a fi contemplat Dumnezeirea, Rabindranath Tagore a trecut prin mijlocul nostru ca un crainic venit din tarmuri de dincolo de realitate, aducându-ne vestea cea buna din lumea cladita de visurile noastre." amitabhose.net/Articol.asp?ID=44
Posted on: Wed, 07 Aug 2013 19:17:13 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015