Ceva ce nu se învaţă la şcoală şi puţini ştiu despre …….. Se spune despre Schumann că pentru a-şi putea însuşi o execuție perfectă la pian a propriilor compoziţii, şi-a accidentat mâna dreaptă. Anumite surse susțin că a încercat o procedură chirurgicală radicală pentru a separa tendoanele inelarului de cele ale degetului mijlociu (musculatura primului este legată de cea a mijlociului), făcându-l astfel cel mai "slab" deget. Mai târziu, când în mintea lui apăruseră dereglări, cum începea să lucreze, era cuprins de tremurături şi îngrijorări de moarte care se manifestau în frica de locuri înalte, de toate instrumentele metalice (chiar şi clape). Suferea perpetuu din imaginarea că nota A răsuna în urechile sale. De teama nebuniei , la 27 februarie 1854 se aruncă în Rin. Este salvat de niște luntrași, dar odată adus la mal se confirmă nebunia sa. Deși biografii timpurii concluzionau că acest comportament al lui Schumann era datorat sifilisului, cercetări ulterioare au arătat improbabilitatea acestei ipoteze. Mai mult, multe dintre simptomele pe care le manifesta, inclusiv crize de activitate maniacă susținută alternând cu perioade de depresie profundă, indică spre dereglări polare. Este transportat la un azil privat în Endenich, în apropiere de Bonn, Germania, unde va rămâne până la moartea sa, la 29 iulie 1856. Mulţi muzicologi au spus despre Schumann că a fost cel mai romantic dintre romantici. A scris cele mai frumoase lieduri de dragoste, fiecare lied fiind o verigă dintr-un şir de trăiri şi mistuiri sufleteşti. A iubit-o cu pasiune aproape nepământeană pe Clara Schumann, pianistă si compozitoare foarte talentată, avand cu ea cinci copii (nvdzr)
Posted on: Mon, 29 Jul 2013 15:34:36 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015