Chiar şi cel mai rău dintre noi pleacă în căutarea fericirii. Fericirea care poate fi un vis, o dorință de iubire, de bani, de linişte. Plecăm ca să fugim, de fapt. Ok, şi nu ştim că viața e o probabilitate determinată de mai mulți factori? Nu ştim că probabilitatea de a găsi fericirea e infimă? Că foarte puțini dintre noi găsesc ceea ce au căutat? Mi-am amintit de povestea unor țigănci care cerşesc la Pozzuoli la semafor cu copiii în brațe şi care se îmbracă însă bine când se duc acasă cu avionul, se umplu cu aur, fiindcă ele zic acasă că au magazin în Italia. Eu însămi am oroare când mă întorc acasă, mă enervează să dau explicații cu privire la alegerile din viața mea. Nu îmi place să dau ochii cu trecutul, pentru că cel mai rău e să recunoşti că nu ți-ai împlinit visele. Cel mai dureros moment e atunci când vezi mila din ochii rudelor tale. Evident că de obicei rudele echivalează reuşita cu banii. Acasă, percepția e denaturată. Străinătatea nu e înțeleasă. (Ruxandra Dragoescu,Gazeta Romaneasca)
Posted on: Tue, 10 Sep 2013 17:26:38 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015