Claustrofobia Claustrofobia reprezinta frica de a nu avea scapare sau de spatii inchise. Deriva din latinescul claustrum - loc inchis si fobos - grecescul pentru frica. Este definita ca o tulburare anxioasa si determina frecvent atacuri de panica, fiind rezultatul unor numerosi, stimuli incluzind lifturile, camerele fara ferestre, chiar si hainele strinse pe git. Debutul conditiei a fost atribuit multor factori, incluzind reducerii dimensiunii amigdalei, conditionarii clasice sau unei predispozitii genetice pentru frica de spatii mici. Un studiu arata ca 7% din populatia lumii este afectata sever de claustrofobie dar doar un mic procent din aceasta primeste un tratament adecvat. Conditia are simptome cheie: frica de restrictive si de sufocare in camera mci, inchise, masini, tunele, lifturi, metrouri, pesteri, avioane si multimi. Totusi indivizilor nu le este frica de aceste zone, ci mai degraba de ce li s-ar putea intimpla daca ramin inchisi in ele. Frecvent simt ca se sufoca si nu au aer. Claustrophobia se dezvolta cind mintea face asocierea intre locurile mici psihologic si un pericol iminent. Deriva ca o consecinta a unui eveniment traumatic din copilarie, iar debutul poate avea loc oricind. Citeva exemple de experiente care pot determina claustrophobia cuprind: - un copil inchis intr-o camera intunecoasa unde nu gaseste intrerupatorul - un copil inchis intr-o cutie sau acoperit cu o patura din care nu poate iesi - un copil care cade intr-o piscine si nu poate inota - un copil separat de parinti intr-o multime - un copil care isi prinde capul intre barele unui gard si nu si-l poate elibera - un copil care se catara intr-un tunel si ramine blocat sau nu gaseste drumul inapoi. Terapia cognitiva este o forma de tratament larg acceptata pentru majoritatea tulburarilor anxioase. Scopul este de a modifica gindurile distorsionate asociate cu frica, astfel va diminua anxietatea si evitarea unor anumite situatii. De exemplu, va incerca sa arate pacientului ca lifturile nu sunt periculoase, ci de ajutor, daca vrei sa mergi mai rapid. Expunerea in vivoforteaza pacientii sa faca fata fricilor lor prin expunerea completa la frica. Se face intr-o maniera progresiva incepind cu expuneri usoare si pina la cele extreme. Metoda interoceptiva incearca sa recreeze senzatiile fizice interne la un pacient intr-un mediu controlat fiind o versiune mai putin intensa a expunerii in vivo. Alte forme de tratament care au fost dovedite a fi rezonabile sunt psihoeducatia, contra-conditionarea, hipnoterapia regresiva si antrenarea respiratiei. Medicatia prescrisa cuprinde antidepresivele si betablocantele, care ajuta la ameliorarea simptomelor cardiace asociate cu atacurile de panica. Autor: Dr. Simona Stiuriuc la- psiholog.ro
Posted on: Sun, 06 Oct 2013 08:57:35 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015