Coeziunea socială, puternică în ţările scandinave, este foarte slabă în Grecia, Bulgaria şi România, rezultă dintr-un amplu studiu girat de Fundaţia Bertelsmann. Iar Germania nu stă prea bine la capitolul toleranţă. Se spune că banii nu aduc fericirea. Dar coeziunea socială? Formulat neştiinţific de specialiştii şi sociologii de la Jacobs University din Bremen, dar în urma unei profunde şi ample investigaţii demoscopice, răspunsul este întru totul afirmativ. Da, coeziunea socială înseamnă fericire. Cei care se îndoiesc de veridicitatea enunţului, au la dispoziţie datele furnizate de studiul iniţiat şi finanţat de Fundaţia Bertelsmann, un aşa numit radar al coeziunii sociale, un index elaborat în baza unor date şi cercetări din ultimii 25 de ani, după modelul unor studii ale ONU destinate să dea o expresie numerică sentimentului colectiv de bunăstare al unei naţiuni. In obiectiv au fost luate statele UE şi alte şapte ţări occidentale membre ale OECD: Australia, Canada, Noua Zeelandă, Norvegia, Elveţia, Statele Unite ale Americii şi Israel. Unele din rezultate confirmă ştiinţific impresii subiective la care observatorii ajung în mod empiric, în baza bunului simţ şi al unei drepte şi sănătoase judecăţi. Revelatoare, surprinzătoare, contrare uneori opiniilor curente, sunt acele concluzii la care specialiştii ajung corelînd diverşi factori aparent eterogeni. In materie de coeziune socială, Danemarca este campioană absolută, urmată de vecinele ei scandinave: Norvegia, Suedia, Finlanda. Cum era de aşteptat, clasicele ţări de imigraţie, Statele Unite, Noua Zeelandă, Canada, Australia, sunt şi ele posesoarele unui înalt grad de coeziune socială. Cele mai slabe valori ale acestei categorii se înregistrează în România, Grecia şi Bulgaria. Germania se situează la mijloc, pe locul 14, între Austria şi Marea Britanie.
Posted on: Wed, 17 Jul 2013 19:26:58 +0000