"Cum am ajuns sa te iubesc… Cum am ajuns sa iubesc in general? Oare care este cea mai potrivita intrebare? Pentru prima, probabil raspunsul este cel mai simplu… in prima clipa in care te am vazut ai zambit… zambetul acela care ar putea imblanzi si cel mai infometat leu din jungla… zambetul acela mi a inmuiat sufletul din prima secunda. De atunci am inceput sa fac ceea ce fac si acum… sa te iubesc ca un nebun, sa imi doresc neincetat sa fi a mea, sa imi doresc sa fi mereu alaturi de mine moment de moment. Imi doresc atat de mult sa ti simt din nou caldura, dragostea, sa te stiu a mea. As da orice si as renunta la orice pentru tine, as face tot ce mi ar sta in puteri sa te fac fericita, sa te fac sa te simti iubita… sa nu ti lipseasca nimic, sa te simti libera si totodata indragostita suficient incat, in libertate fiind sa nu iti doresti pe altcineva. Mi as dori atat de mult sa pot sa ti spun pe fata ceea ce simt si sa nu trebuiasca sa ma ascund in spatele unor cuvinte si idei atat de banale pentru a putea vorbi cu tine. Mi as dori atat de mult sa imi spui din nou “PUI”, mi as da si viata numai sa te am alaturi pentru un timp. As muta muntii si as seca marile, as gasi o solutie pentru absolut orice, daca as sti ca dupa acea solutie vom fi din nou impreuna… vom fi din nou doi, noi doi… Mi e atat de greu fara tine, nu pot nicicum sa mi te scot din suflet, orice as face tu ramai acolo… am incercat sa mi neg sentimentele, sa mi le ascund, sa ma mint pe mine si pe cei din jurul meu ca esti o simpla amintire, ca faci parte din trecutul meu si esti inchisa in el pe vecie… dar tu reapari neincetat, tu mereu esti aici, in mintea mea, in inima mea, in sufletul meu… in mine… tu mereu reapari atunci cand sunt aproape sigur ca de data asta s a terminat. Nu vrei sa mi dai niciodata dreptate, nu vrei sa ma dezlegi de iubirea pe care ti o port… e ca si cum ceva nevazut imi directioneaza mereu pasii pe acelasi drum… pe drumul spre tine. Din orice parte as pleca si oriunde mi as dori sa ajung… in final ma reintorc exact in acelasi punct, cu sau fara voia mea ajung din nou pe pragul vietii tale, ajung din nou sa simt dorinta de a te simti, de a respira adanc, stand cu capul pe perna de langa tine. E ceva ce deja a ajuns sa ma depaseasca… ceva ce nu pot intelege oricat as incerca… nu mi s a mai intamplat niciodata sa fiu pur si simplu incapabil sa ma opresc din iubit. In toata viata mea am fost perfect capabil sa pun capat sa spun stop sa inchid orice usa fara a o mai deschide vreodata… dar usa asta mi se impotriveste cu vehementa si ma intreb in continuu de ce, oare de ce nu te pot uita, de ce nu te pot lasa in urma, de ce nu pot sa mi proiectez viitorul fara tine, alaturi de altcineva, de ce daca inchid ochii te vad doar pe tine, de ce chiar si atunci cand simt ca pot merge mai departe nu am puterea sa o fac, de ce imi doresc sa te iubesc doar pe tine tot restul vietii mele… sunt atatea intrebari care imi spulbera orice urma de liniste, care ma chinuie si ma chinuie in continuu. De ce orice semn din partea ta il transform imediat intr o victorie, de ce numai citind un singur rand scris de tine mi se lumineaza fata si zambesc ca un copil nou nascut cand isi simte mama alaturi, de ce orice as face si oricat autocontrol as avea nu reusesc sa ma dezleg, de ce simt ca nimic din tot ce tine de povestea asta nu depinde de mine… De ce… de ce ma simt dependenta de iubirea asta? De ce e ca un drog, care ma face pe zi ce trece sa cred din ce in ce mai tare ca tu esti destinul meu… Ce frumos suna… ce minunat destin as avea, ce binecuvantat as fi sa fii tu cea care imi este menita sa mi stea alaturi si sa ma insoteasca prin viata… Tu esti comoara pe care am descoperit o in poate cel mai negru moment sentimental in care puteam fi, tu esti cea care m a readus la viata, cea datorita caruia am inteles intr un mod atat de frumos ca exista viata dupa viata… tu esti cea care m a facut sa sper din nou, sa cred din nou sa zambesc din nou… sa fiu eu din nou… tie iti datorez linistea mea sufleteasca, dar si zbuciumul cel mai neinchipuit, tu esti cea care m a facut sa ma simt atat de in siguranta si mai apoi tot tu ai fost cea care m a facut sa ma tem… sa ma tem ca nu voi mai iubi din nou, dar nu mi am dat seama in prima faza ca eu iubeam din nou, acelasi om, dar in alta forma, una mult mai stabila, mult mai matura, fara sa am stimulentul prezentei tale, fara sa ma pot bucura de tine eu am continuat sa te iubesc ca un nebun neincetat. Tu mi ai umplut viata de caldura si de frumos si tot tu m ai invatat sa pretuiesc clipa mai mult decat vesnicia. Tu mi ai aratat ca langa tine pot trai o poveste care nu seamana cu nicio alta, pentru ca nu se termina cand apare finalul, ci continua chiar si acum… o poveste in care imi doresc deopotriva sa te am si sa nu te am, o poveste in care nu ai refuzat niciodata sa continui sa apari… Curajul este cel care ma tine inca pe o linie de plutire intr o mare de ceata… sunt total acoperit de ceata asta densa, care inca refuza sa se ridice, iar eu orbecai prin ea fara o directie precisa, stiu doar ca undeva se va termina si ca locul acela este acolo unde esti tu. Stiu ca trebuie sa ajung cumva la tine, ca trebuie sa existe o cale, pentru ca daca nu ar fi existat povestea noastra ar fi fost de mult definitiv terminata, iar sufletul meu ar fi fost acum in alta parte. Dar sufletul meu este in continuare captiv in iubirea asta, l ai luat cu tine pretutindeni si refuzi sa il eliberezi. Inchid ochii si te simt aproape, te simt aici langa mine… intind mana, dar nu te pot atinge, asta e cea mai mare suferinta a mea, faptul ca nu te pot atinge ma ucide, imi vine sa plang, dar de undeva din intuneric tu imi zambesti… si ma chemi spre tine… si vin, mereu am venit, dar tu dispari din nou, ca fumul de tigara si cand ma obisnuiesc cu ideea ca ai plecat din visul meu faci cumva si reapari… si asa se intampla mereu… De ce ma chinui asa? De ce nu intinzi mana ta protectoare sa ma salvezi, sa ma strangi tare in brate ca sa ma pot simti din nou in siguranta, de ce preferi sa te joci cu mine si sa ma faci sa mi pierd mintile??? A fost odata… sau mai exact, am fost odata… noi doi si iubirea noastra, noi doi si saruturile noastre care erau atat de dulci, noi doi si atingerile noastre pe furis, care erau atat de minunate, noi doi si mangaierile noastre, care erau cat se poate de reale, noi doi si nemurirea… asa simteam pe atunci, noi doi si restul lumii… de care nu te a interesat niciodata… noi doi si cele mai frumoase momente in care ma tineai in brate si ma mangaiai incet si imi sopteai ca ti e bine, noi doi si telefoanele pana tarziu in noapte, noi doi si povestea noastra… care a fost atat de frumoasa, noi doi si o luna de mai in care ma priveai in ochi si simteam ca toata lumea e a mea si ca toata fericirea din lume e stransa in sufletul meu… Te iubesc si te voi iubi o viata si promit ca indiferent daca va fi sau nu sa fim impreuna, eu voi pretui de a pururi povestea asta si ma voi ruga neincetat sa ti fie bine si sa fii fericita… Te ador si nimeni si nimic nu te va scoate nicicand din viata mea!" - Jurnalul Necunoscutului
Posted on: Thu, 03 Oct 2013 18:08:13 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015