Cum aş vrea să fie dragostea Cineva m-a întrebat zilele trecute cum îmi imaginez eu dragostea. Câte mese romantice pe lună, flori, ciocolată, cum ar arăta el, cum aş vrea să trăim etc? Am zâmbit pentru că nu a cuprins nimic din ce îmi imaginez eu. Dacă ar fi să-mi imaginez cum aş vrea să fie dragostea pentru mine, atunci aş spune că: Când aş ajunge în pragul uşii casei mele, nu mi-aş dori să fiu întâmpinată nici cu o masă romantică pe care să stea lumânări parfumate, nici cu o surpriză de proporţii mari. Mi-ar fi îndeajuns să ştiu că atunci când deschid uşa, după ea stă un bărbat pe care îl iubesc. Când ar vedea că am ajuns acasă, faţa i s-ar lumina brusc şi mi-ar zâmbi cald. Apoi s-ar îndrepta spre mine şi m-ar îmbrăţişa strâns de tot. M-ar ţine aşa, în braţe, minute întregi, ştiind că acolo e locul în care mă simt cel mai în siguranţă. Dacă m-ar cunoaşte bine, şi ştiu că ar face-o, pentru că eu l-aş lăsa să ştie fiecare părticică, m-ar întreba “cum eşti?” uitându-se în ochii mei, încercând să descopere răspunsul acolo. Deşi uneori ar fi departe sau la muncă, ştiu că în toată agitaţia aceea, s-ar opri pentru câteva clipe, ar lua telefonul în mână şi mi-ar scrie atât: “mă gândesc la tine”. Ar face asta pentru că şi el, la rândul lui, ar primi astfel de mesaje în timpul zilei, fără să fie o ocazie specială. Nu i-aş cere nimic mai mult decât pe el, pentru că asta mi-ar fi îndeajuns. Eu aş fi “acasă” pentru el, şi el pentru mine, şi nu o clădire rece umplută cu mobilă. Căminul nostru am fi noi, pentru că am şti că atunci când două inimi se contopesc în una, devine un loc de adăpost. Chiar şi când ne-ar fi greu şi am fi tentaţi să ne îndepărtăm unul de altul, aş şti că ar fugi spre mine, nu în direcţia opusă, pentru că aş sta cu braţele deschise, gata să comunic. Când m-ar răni, nu m-aş închide în mine, ci m-aş deschide către el. Aş fi suficient de înţeleaptă să înţeleg că atunci când pun prima cărămidă pentru a ridica un zid între noi, s-ar putea să zidesc temelia distrugerii noastre. Şi nu aş face asta. El ar şti că în textele mele ar găsi bucăţele din mine, aşa că le-ar citi pe fiecare, flămând să mă descopere. Ar şti că până acum nu i-am mai dat inima mea pe deplin nici unui bărbat, şi că dacă i-aş da-o lui, ar trebui să o manevreze cu grijă. Dar, mai presus de toate, ar şti că dragostea pentru mine nu înseamnă doar “noi”, ci “noi plus Dumnezeu”. Aşa aş vrea să fie dragostea pentru mine…...
Posted on: Mon, 11 Nov 2013 19:18:43 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015